We have detected that cookies are not enabled on your browser. Please enable cookies to ensure the proper experience.
Page 2 of 4 FirstFirst 1 2 3 4 LastLast
Results 26 to 50 of 83
  1. #26
    Join Date
    Aug 2009
    Location
    Carbondale
    Posts
    1,220
    Quote Originally Posted by evanicus View Post
    Okay so, in a hypothetical world where these hypothetical '1v1 rules' were in effect and people actually found them effective in any way, how possible could a warleader win without their heals or their cc (which is very essential imo)? they have atrocious dps as it is and heals are the only reason they have a chance of winning a 1v1. So what possible strat would warleaders have in these circumstances? ah yes, lets make them stand there and act as a killable, reknown filled pinata-training dummy!
    Awww Evak you can still fight me and push my stuff in bby.

  2. #27
    Join Date
    Dec 2010
    Location
    Afk in Grams/GV
    Posts
    643
    Quote Originally Posted by BooyahGrandma View Post
    I want to see something I enjoy doing improved so that I can have more fun. If me wanting more fun is me taking whatever delivers that fun seriously, then sure go ahead and *project* that view of things onto what i'm doing rather than recognize that to me it's just fun. But that aside all you are doing is trying to insult me for enjoying something that hurts nobody. I don't know if you can't win using the rules and so decide to insult anyone who advocates for them, or maybe you just don't like that other people are enjoying themselves. Whatever the reason, hopefully; despite what you indicated above, you take raising your kids seriously enough to make sure they don't act like you are currently.
    Don't even waste your time with her. Just another constant complainer.

    Also to the dude who said WLs can't win 1v1s without heals, my second main is a WL and I tear it up without heals or shield bash so.. Though I have been using shield bash as of late just because why not.

    That is all. Cya in your next post Koh I can almost feel the rage pouring through your fingertips onto the keyboard.

    ~Ryzer/Tics

  3. #28
    Quote Originally Posted by b4jet9597 View Post
    Don't even waste your time with her. Just another constant complainer.

    Also to the dude who said WLs can't win 1v1s without heals, my second main is a WL and I tear it up without heals or shield bash so.. Though I have been using shield bash as of late just because why not.

    That is all. Cya in your next post Koh I can almost feel the rage pouring through your fingertips onto the keyboard.

    ~Ryzer/Tics
    yeah you totally can win 1v1s without heals, like for example I usually don't heal against burgs and hunts. but there's just no way to kill a heavy armor or a healing class without heals (unless they're not healing as well). just leave the classes how they are and let the fighting play its own course

  4. #29
    Quote Originally Posted by MasterfulFlourish12 View Post
    lol please stop posting in this thread, you've wasted so much time and space on continually saying 'blah blah this thread is awful blah blah' yes yes, we got it by like the 9th post, you won the internet today, no one cares
    I proudly accept this win and would also like to point out this is my fifth post of the thread. Also its not like my verbal garbage is any more trashy then the other posts in the thread. Especially the op. I mean chill out and don't get so upset over what is quite literally nothing.

    Quote Originally Posted by b4jet9597 View Post
    Don't even waste your time with her. Just another constant complainer.

    Also to the dude who said WLs can't win 1v1s without heals, my second main is a WL and I tear it up without heals or shield bash so.. Though I have been using shield bash as of late just because why not.

    That is all. Cya in your next post Koh I can almost feel the rage pouring through your fingertips onto the keyboard.

    ~Ryzer/Tics
    Don't believe we have met before but I would like to point out I am not a her. I respectfully ask you to stop labeling me incorrectly.

  5. #30
    Quote Originally Posted by Senatus View Post
    Are you sure? Because you sound like a whiny #####.
    Fixed it for you. You're welcome.

  6. #31
    Quote Originally Posted by BooyahGrandma View Post
    Disclaimer:

    Lore Master ****This is the one class i'm unclear on and have not been able to ask about, so any additional things that should be added would be appreciated.
    Skills:
    1: Power of Knowledge
    2: Wisdom of the Council
    3:Water Lore
    4: Inner Flame
    5: Sic ‘Em!
    6: Lightning Storm?(With the allowance of some LM cc because of lower dps, i'm unsure if this skill is suppose to be allowed)
    7: Beacon of Hope
    Traits:
    1: Empowering Flames
    2: Fire Shield
    Strat:
    CC or Slow and kite with DoTs, so far as its not just moving a couple meters away to get a skill or two off without the person circling you.
    What a troll thread why would you use skills such has Beacon of hope, would you dare to heal your pet in 1v1? lol

    Whatever the skills LM will use, creeps will always whine about it.
    Yes use fire shield againts awful BAs who dare to use VT before they die !
    Yes use Council to heal up fast when an awful reaver morale pot because he wants to finish you
    Yes use CC skills, wargs always fear, reavers always disarm and BAs always spam stun.

    Who would even slow and kite a creeps and wait he dies with DoTs, this is riddiculous, LM dps is max if the target does not move, it is well-known lol.


    1v1 circle is for rank farmer anyway.
    And skills not allowed to be used is for moron.

    Go to 1v1 circle, make a special gear to improve your dps, and then, go roam solo if you wanna be rekted by creeps !

  7. #32
    Quote Originally Posted by Assasiny View Post
    What a troll thread why would you use skills such has Beacon of hope, would you dare to heal your pet in 1v1? lol

    Whatever the skills LM will use, creeps will always whine about it.
    Yes use fire shield againts awful BAs who dare to use VT before they die !
    Yes use Council to heal up fast when an awful reaver morale pot because he wants to finish you
    Yes use CC skills, wargs always fear, reavers always disarm and BAs always spam stun.

    Who would even slow and kite a creeps and wait he dies with DoTs, this is riddiculous, LM dps is max if the target does not move, it is well-known lol.


    1v1 circle is for rank farmer anyway.
    And skills not allowed to be used is for moron.

    Go to 1v1 circle, make a special gear to improve your dps, and then, go roam solo if you wanna be rekted by creeps !
    Oh look, it's the legendary argument of "they do it so that means any attempt to change what I do is a waste of time." It's the same air-tight case that is made by people who Zerg, Flip the Map to their color, gank, exploit, etc.

  8. #33
    Quote Originally Posted by idontcare789 View Post
    This^^^ I dont even come close to knowing how in the world you came up with this. From my main alone, you expect me to let melee just wail on me? Does my 1.6 induction 2k morale with a 30s cd heal scare you that much?
    I'm with ugh on this one. These "rules" seem a bit excessive.


    Honestly, I don't have a problem with people using most of their own skills in 1v1s on either side - it makes it fun, and although classes are unbalanced, (as a hunter I feel like I can say this with more confidence than most,) it's part of the challenge. I'd generally say no pots + limits on self-heals unless agreed upon beforehand, at least that's what I personally do, (although the latter is laughable given hunters don't have much in the way of self-heals anyway.)

  9. #34
    Do not get me wrong, I appreciate the effort to clarify "rules" to avoid being zerged at 1v1 circles, however this is probably the most irrational way to attempt to balance LotRO's PvMP. Especially since this list may need to be updated every update as changes to any of these "barred skills and tactics" can change at any point.

    Anyways, if you ever see any of my toons out, be prepared for me to never use these rules. Its balls to the wall or nothing, always have been, always will be.

    But in case anyone was wondering how or if things like this border on the likes of rank farming, I am just going to leave this here and let you make your own decision:

    “Rank Farming” is officially defined as the intentional surrender of your character to an enemy; resulting in a purposeful defeat and a gain of Infamy or renown to increase rank. Rank Farming is specific to Ettenmoors PvMP (Freep vs. Monster Player). The enemy can be controlled by any player - either the same player controlling the surrendering character, or someone else. This also includes any activity that increases your infamy or renown without participation in active combat. (e.g. heal tagging)
    sources: https://www.lotro.com/forums/showthr...rming-Official
    "There are things that go bump in the night. We're the ones who bump back." -BPRD

  10. #35
    Join Date
    Sep 2010
    Location
    San Diego, California
    Posts
    1,111
    Well, the 1v1 zerg always happens regardless.


    And the kiting thing gets old. Ba hinder kites, snares, gashes non stop, gets mad when a champ uses slow or break free and accuses cheating etc.

  11. #36
    Quote Originally Posted by Spilo View Post
    Oh look, it's the legendary argument of "they do it so that means any attempt to change what I do is a waste of time." It's the same air-tight case that is made by people who Zerg, Flip the Map to their color, gank, exploit, etc.
    Not at all. Really not.

  12. #37
    Join Date
    Feb 2016
    Posts
    79
    lol'd at this thread


  13. #38
    Join Date
    Jan 2014
    Location
    Falticeni, Romania
    Posts
    135
    Acum cic? era odat? într-o ?ar? un crai, care avea trei feciori. ?i craiul acela mai avea un frate mai mare, care era împ?rat într-o alt? ?ar?, mai dep?rtat?. ?i împ?ratul, fratele craiului, se numea Verde-împ?rat; ?i împ?ratul Verde nu avea feciori, ci numai fete. Mul?i ani trecur? la mijloc de când ace?ti fra?i nu mai avur? prilej a se întâlni amândoi. Iar? verii, adic? feciorii craiului ?i fetele împ?ratului, nu se v?zuse niciodat? de când erau ei. ?i a?a veni împrejurarea de nici împ?ratul Verde nu cuno?tea nepo?ii s?i, nici craiul nepoatele sale: pentru c? ?ara în care împ?r??ea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a p?mântului, ?i cr?ia istuilalt la o alt? margine. ?i apoi, pe vremile acelea, mai toate ??rile erau bântuite de r?zboaie grozave, drumurile pe ape ?i pe uscat erau pu?in cunoscute ?i foarte încurcate ?i de aceea nu se putea c?l?tori a?a de u?or ?i f?r? primejdii ca în ziua de ast?zi. ?i cine apuca a se duce pe atunci într-o parte a lumii adeseori dus r?mânea pân? la moarte.

    Dar ia s? nu ne dep?rt?m cu vorba ?i s? încep a dep?na firul pove?tii.

    Amu cic? împ?ratul acela, aproape de b?trâne?e, c?zând la z?care, a scris c?tre fr??ine-s?u craiului, s?-i trimit? grabnic pe cel mai vrednic dintre nepo?i, ca s?-l lase împ?rat în locul s?u dup? moartea sa. Craiul, primind cartea, îndat? chem? tustrei feciorii înaintea sa ?i le zise:

    — Iaca ce-mi scrie frate-meu ?i mo?ul vostru. Care dintre voi se simte destoinic a împ?r??i peste o ?ar? a?a de mare ?i bogat?, ca aceea, are voie din partea mea s? se duc?, ca s? împlineasc? voin?a cea mai de pe urm? a mo?ului vostru.

    Atunci feciorul cel mai mare ia îndr?zneal? ?i zice :

    — Tat?, eu cred c? mie mi se cuvine aceast? cinste, pentru c? sunt cel mai mare dintre fra?i; de aceea te rog s?-mi dai bani de cheltuial?, straie de primeneal?, arme ?i cal de c?l?rie, ca s? ?i pornesc, f?r? z?bav?.

    — Bine, dragul tatei, dac? te bizuie?ti c?-i putea r?zbate pân? acolo ?i crezi c? e?ti în stare a cârmui ?i pe al?ii, alege-?i un cal din herghelie, care-i vrea tu, ia-?i bani cât ?i-or trebui, haine care ?i-or pl?cea, arme care-i crede c?-?i vin la socoteal? ?i mergi cu bine, f?tul meu.

    Atunci feciorul craiului î?i ia cele trebuitoare, s?rut? mâna t?tâne-s?u, primind carte de la dânsul c?tre împ?ratul, zice r?mas bun fra?ilor s?i ?i apoi încalec? ?i porne?te cu bucurie spre împ?r??ie.

    Craiul îns?, vrând s?-l ispiteasc?, tace molcum ?i, pe înserate, se îmbrac? pe ascuns într-o piele de urs, apoi încalec? pe cal, iese înaintea fecioru-s?u pe alt? cale ?i se bag? sub un pod. ?i când s? treac? fiu-s?u pe acolo, numai iaca la cap?tul podului îl ?i întâmpin? un urs morn?ind. Atunci calul fiului de crai începe a s?ri în dou? picioare, for?ind, ?i cât pe ce s? izbeasc? pe st?pânu-s?u. ?i fiul craiului, nemaiputând struni calul ?i neîndr?znind a mai merge înainte, se întoarn? ru?inat înapoi la tatu-s?u. Pân? s? ajung? el, craiul pe de alt? parte ?i ajunsese acas?, d?duse drumul calului, îndosise pielea cea de urs ?i a?tepta acum s? vin? fecioru-s?u. ?i numai iaca îl ?i vede venind repede, dar nu a?a dup? ### se dusese.

    — Da' ce-ai uitat, dragul tatei, de te-ai întors înapoi? zise craiul cu mirare. Aista nu-i semn bun, dup? cât ?tiu eu.

    — De uitat, n-am uitat nimica, tat?, dar ia, prin dreptul unui pod, mi-a ie?it înainte un urs grozav, care m-a vârât în to?i sp?rie?ii. ?i cu mare ce sc?pând din labele lui, am g?sit cu cale s? m? întorc la d-ta acas? decât s? fiu prada fiarelor s?lbatice. ?i de-acum înainte, duc?-se, din partea mea, cine ?tie, c? mie unuia nu-mi trebuie nici împ?r??ie, nici nimica; doar n-am a tr?i cât lumea, ca s? mo?tenesc p?mântul.

    — Despre aceasta bine ai chitit-o, dragul tatei. Se vede lucru c? nici tu nu e?ti de împ?rat, nici împ?r??ia pentru tine; ?i decât s? încurci numai a?a lumea, mai bine s? ?ezi departe, ### zici, c?ci, mila Domnului: "Lac de-ar fi, broa?te sunt destule". Numai a? vrea s? ?tiu, ### r?mâne cu mo?u-t?u. A?a-i c? ne-am încurcat în sl?b?ciune?

    — Tat?, zise atunci feciorul cel mijlociu, s? m? duc eu, dac? vrei.

    — Ai toat? voia de la mine, f?tul meu, dar mare lucru s? fie de nu ?i s-or t?ia ?i ?ie c?r?rile. Mai ?tii p?catul, poate s?-?i ias? înainte vreun iepure, ceva... ?i popâc! m-oi trezi cu tine acas?, ca ?i cu frate-t?u, ?-apoi atunci ru?inea ta n-a fi proast?. Dar d?, cearc? ?i tu, s? vezi ### ?i-a sluji norocul. Vorba ceea: "Fiecare pentru sine, croitor de pâine". De-i izbuti, bine-de-bine, iar? de nu, au mai p??it ?i al?i voinici ca tine...

    Atunci feciorul cel mijlociu, preg?tindu-?i cele trebuitoare ?i primind ?i el carte din mâna tat?-s?u c?tre împ?ratul, î?i ia ziua bun? de la fra?i, ?i a doua zi porne?te ?i el. ?i merge, ?i merge, pân? se înnopteaz? bine. ?i când prin dreptul podului, numai iaca ?i ursul: mor! mor! mor! Calul fiului de crai începe atunci a for?i, a s?ri în dou? picioare ?i a da înapoi. ?i fiul craiului, v?zând c? nu-i lucru de ?ag?, se las? ?i el de împ?r??ie ?i, cu ru?inea lui, se întoarce înapoi la tat?-s?u acas?. Craiul, ### îl vede, zice:

    — Ei, dragul tatei, a?a-i c? s-a împlinit vorba ceea: "Ap?r?-m? de g?ini, c? de câini nu m? tem".

    — Ce fel de vorb?-i asta, tat??! zise fiu-s?u ru?inat; la d-ta ur?ii se cheam? g?ini? Ba, ia acum cred eu fr??ine-meu, c? a?a urs o?tirea întreag? este în stare s? o zdrumice... Înc? m? mir ### am sc?pat cu via??; lehamite ?i de împ?r??ie ?i de tot, c? doar, slav? Domnului, am ce mânca la casa d-tale.

    — Ce mânca v?d eu bine c? ai, despre asta nu e vorb?, f?tul meu, zise craiul posomorât, dar ia spune?i-mi: ru?inea unde o pune?i? Din trei feciori câ?i are tata, nici unul s? nu fie bun de nimica?!

    Apoi, drept s? v? spun, c? atunci degeaba mai strica?i mâncarea, dragii mei... S? umbla?i numai a?a, frunza fr?sinelului, toat? via?a voastr? ?i s? v? l?uda?i c? sunte?i feciori de crai, asta nu miroase a nas de om... ### v?d eu, frate-meu se poate culca pe o ureche din partea voastr?; la sfântul A?teapt? s-a împlini dorin?a lui. Halal de nepo?i ce are! Vorba ceea:

    La pl?cinte, înainte
    ?i la r?zboi, înapoi.
    Fiul craiului cel mai mic, f?cându-se atunci ro? ### îi gotca, iese afar? în gr?din? ?i începe a plânge în inima sa, lovit fiind în adâncul sufletului de ap?s?toarele cuvinte ale p?rintelui s?u. ?i ### sta el pe gânduri ?i nu se dumerea ce s? fac? pentru a sc?pa de ru?ine, numai iaca se treze?te dinaintea lui cu o bab? gârbovit? de b?trâne?e, care umbla dup? milostenie.

    — Da' ce stai a?a pe gânduri, luminate cr?i?or? zise baba; alung? mâhnirea din inima ta, c?ci norocul î?i râde din toate p?r?ile ?i nu ai de ce fi sup?rat. Ia, mai bine miluie?te baba cu ceva.

    — Ia las?-m?-ncolo, m?tu??, nu m? sup?ra, zise fiul craiului; acum am altele la capul meu.

    — Fecior de crai, vedea-te-a? împ?rat! Spune babei ce te chinuie?te; c?, de unde ?tii, poate s?-?i ajute ?i ea ceva.

    — M?tu??, ?tii ce? Una-i una ?i dou?-s mai multe; las?-m?-n pace, c? nu-mi v?d lumea înaintea ochilor de necaz.

    — Luminate cr?i?or, s? nu b?nuie?ti, dar nu te iu?i a?a de tare, c? nu ?tii de unde-?i poate veni ajutor.

    — Ce vorbe?ti în dodii, m?tu??? Tocmai de la una ca d-ta ?i-ai g?sit s? a?tept eu ajutor?

    — Poate ?i-i de?an? de una ca aceasta? zise baba. Hei, luminate cr?i?or! Cel-de-sus vars? darul s?u peste cei neputincio?i; se vede c? a?a place sfin?iei-sale. Nu c?uta c? m? vezi gârbov? ?i strem?uroas?, dar, prin puterea ce-mi este dat?, ?tiu dinainte ceea ce au de gând s? izvodeasc? puternicii p?mântului ?i adeseori râd cu hohot de nepriceperea ?i sl?biciunea lor. A?a-i c? nu-?i vine a crede, dar s? te fereasc? Dumnezeu de ispit?! C?ci multe au mai v?zut ochii mei de-atâta amar de veacuri câte port pe umerii ace?tia. Of! cr?i?orule! crede-m?, c? s? aibi tu puterea mea, ai vântura ??rile ?i m?rile, p?mântul l-ai da de-a dura, lumea aceasta ai purta-o, uite a?a, pe degete, ?i toate ar fi dup? gândul t?u. Dar uite ce vorbe?te gârbova ?i neputincioasa! Iart?-m?, Doamne, c? nu ?tiu ce mi-a ie?it din gur?! Luminate cr?i?or, miluie?te baba cu ceva!

    Fiul craiului, fermecat de vorbele babei, scoate atunci un ban ?i zice:

    — ?ine, m?tu??, de la mine pu?in ?i de la Dumnezeu mult.

    — De unde dai, milostivul Dumnezeu s?-?i dea, zise baba, ?i mult s? te înzileasc?, luminate cr?i?or, c? mare norocire te a?teapt?. Pu?in mai este, ?i ai s? ajungi împ?rat, care n-a mai stat altul pe fa?a p?mântului a?a de iubit, de sl?vit ?i de puternic. Acum, luminate cr?i?or, ca s? vezi cât poate s?-?i ajute milostenia, stai lini?tit, uit?-te drept în ochii mei ?i ascult? cu luare-aminte ce ?i-oi spune: du-te la tat?-t?u ?i cere s?-?i dea calul, armele ?i hainele cu care a fost el mire, ?i atunci ai s? te po?i duce unde n-au putut merge fra?ii t?i; pentru c? ?ie a fost scris de sus s?-?i fie dat? aceast? cinste. Tatu-t?u s-a împotrivi ?i n-a vrea s? te lase, dar tu st?ruie?te pe lâng? dânsul cu rug?minte, c? ai s?-l îndupleci. Hainele despre care ?i-am vorbit sunt vechi ?i ponosite, ?i armele ruginite, iar? calul ai s?-l po?i alege punând în mijlocul hergheliei o tavà plin? cu j?ratic, ?i care dintre cai a veni la j?ratic s? m?nânce, acela are s? te duc? la împ?r??ie ?i are s? te scape din multe primejdii. ?ine minte ce-?i spun eu, c? poate s? ne mai întâlnim la vrun cap?t de lume: c?ci deal cu deal se ajunge, dar înc? om cu om!

    ?i pe când vorbea baba aceste, o vede înv?luit? într-un hobot alb, ridicându-se în v?zduh, apoi în?l?ându-se tot mai sus, ?i dup? aceea n-o mai z?ri defel. Atunci o înfiorare cuprinde pe fiul craiului, r?mânând uimit de spaim? ?i mirare, dar pe urm?, venindu-i inima la loc ?i plin de încredere în sine c? va izbuti la ceea ce gândea, se înf??i?az? înaintea tat?-s?u, zicând:

    — D?-mi voie ca s? m? duc ?i eu pe urma fra?ilor mei, nu de alta, dar ca s?-mi încerc norocul. ?i ori oi putea izbuti, ori nu, dar î?i f?g?duiesc dinainte c?, odat? pornit din casa d-tale, înapoi nu m-oi mai întoarce, s? ?tiu bine c? m-oi întâlni ?i cu moartea în cale.

    — Lucru negândit, dragul tatei, s? aud a?a vorbe tocmai din gura ta, zise craiul. Fra?ii t?i au dovedit c? nu au inim? într-în?ii, ?i din partea lor mi-am luat toat? n?dejdea. Doar tu s? fii mai viteaz, dar parc? tot nu-mi vine a crede. Îns?, dac? vrei ?i vrei numaidecât s? te duci, eu nu te opresc, dar mi-i nu cumva s? te întâlne?ti cu scârba în drum ?i s? dai ?i tu cinstea pe ru?ine, c-apoi atunci curat î?i spun c? nu mai ai ce c?uta la casa mea.

    — Apoi d?, tat?, omul e dator s? se încerce. Am s? pornesc ?i eu într-un noroc ?i ### a da Dumnezeu! Numai, te rog, d?-mi calul, armele ?i hainele cu care ai fost d-ta mire, ca s? m? pot duce.

    Craiul, auzind aceasta, parc? nu i-a prea venit la socoteal? ?i, încre?ind din sprâncene, a zis:

    — Hei, hei! dragul tatei, cu vorba aceasta mi-ai adus aminte de cântecul cela:

    Voinic tân?r, cal b?trân,
    Greu se-ng?duie la drum!
    D-apoi calul meu de pe atunci cine mai ?tie unde i-or fi putrezind ciolanele! C? doar nu era s? tr?iasc? un veac de om! Cine ?i-a vârât în cap ?i una ca aceasta, acela înc?-i unul... Ori vorba ceea: Pesemne umbli dup? cai mor?i s? le iei potcoavele.

    — Tat?, atâta cer ?i eu de la d-ta. Acum, ori c-a fi tr?ind calul, ori c? n-a fi tr?ind, aceasta m? prive?te pe mine; numai vreau s? ?tiu dac? mi-l dai ori ba.

    — Din partea mea, dat s?-?i fie, dragul tatei, dar mi-i de-a mirarea de unde ai s?-l iei, dac? n-are fiin?? pe lume.

    — Despre aceasta nu m? plâng eu, tat?, bine c? mi l-ai dat; de unde-a fi, de unde n-a fi, dac? l-oi g?si, al meu s? fie.

    ?i atunci, odat? se suie în pod ?i coboar? de-acolo un c?p?stru, un frâu, un bici ?i o ?a, toate colb?ite, sfarogite ?i vechi ca p?mântul. Apoi mai scoate dintr-un gherghiriu ni?te straie foarte vechi, un arc, ni?te s?ge?i, un palo? ?i un buzdugan, toate pline de rugin?, ?i se apuc? de le grije?te bine ?i le pune deoparte. Pe urm? umple o tava cu j?ratic, se duce cu dânsa la herghelie ?i o pune jos între cai. ?i atunci, numai iaca ce iese din mijlocul hergheliei o r?pciug? de cal, greb?nos, dupuros ?i slab, de-i num?rai coastele; ?i venind de-a dreptul la tava, apuc? o gur? de j?ratic. Fiul craiului îi ?i trage atunci cu frâul în cap, zicând:

    — Ghijoag? urâcioas? ce e?ti! din to?i caii, tocmai tu te-ai g?sit s? m?nânci j?ratic? De te-a împinge p?catul s? mai vii o dat?, vai de steaua ta are s? fie!

    Apoi începe a purta caii încolo ?i încoace, ?i numai iaca sl?b?tura cea de cal iar se repede ?i apuc? o gur? de j?ratic. Fiul craiului îi mai trage ?i atunci un frâu în cap, cât ce poate, ?i apoi iar începe a purta caii de colo pân? colo, s? vad?, nu cumva a veni alt cal s? m?nânce j?ratic. ?i numai iaca, ?i a treia oar?, tot gloaba cea de cal vine ?i începe a mânca la j?ratic, de n-a mai r?mas. Atunci fiul craiului, mânios, îi mai trage un frâu, iar cât ce poate, apoi îl prinde în c?p?stru ?i, punându-i frâul în cap, zice în gândul s?u: "S?-l iau, ori s?-i dau drumul? M? tem c? m-oi face de râs. Decât cu a?a cal, mai bine pedestru".

    ?i ### sta el în cumpene, s?-l ia, s? nu-l ia, calul se ?i scutur? de trei ori, ?i îndat? r?mâne cu p?rul lins-prelins ?i tân?r ca un tretin, de nu era alt mânzoc mai frumos în toat? herghelia. ?i apoi, uitându-se ?int? în ochii fiului de crai, zice:

    — Sui pe mine, st?pâne, ?i ?ine-te bine! Fiul craiului, punându-i zabala în gur?, încalec?, ?i atunci calul odat? zboar? cu dânsul pân? la nouri ?i apoi se las? în jos ca o s?geat?. Dup? aceea mai zboar? înc? o dat? pân? la lun? ?i iar se las? în jos mai iute decât fulgerul. ?i unde nu mai zboar? ?i a treia oar? pân? la soare ?i, când se las? jos, întreab?:

    — Ei, st?pâne, ### ?i se pare? Gândit-ai vrodat? c? ai s? ajungi: soarele cu picioarele, luna cu mâna ?i prin nouri s? cau?i cununa?

    — ### s? mi se par?, dragul meu tovar??? Ia, m-ai b?gat în toate grozile mor?ii, c?ci, cuprins de ame?eal?, nu mai ?tiam unde m? g?sesc ?i cât pe ce erai s? m? pr?p?de?ti.

    — Ia, a?a am ame?it ?i eu, st?pâne, când mi-ai dat cu frâul în cap, s? m? pr?p?de?ti, ?i cu asta am vrut s?-mi r?storc cele trei lovituri. Vorba ceea: una pentru alta. Acum cred c? m? cuno?ti ?i de urât ?i de frumos, ?i de b?trân ?i de tân?r, ?i de slab ?i de puternic; de-aceea m? fac iar ### m-ai v?zut în herghelie, ?i de-acum înainte sunt gata s? te întov?r??esc oriunde mi-i porunci, st?pâne. Numai s?-mi spui dinainte ### s? te duc: ca vântul ori ca gândul?

    — De mi-i duce ca gândul, tu mi-i pr?p?di, iar de mi-i duce ca vântul, tu mi-i folosi, c?lu?ul meu, zise fiul craiului.

    — Bine, st?pâne. Acum sui pe mine f?r? grij? ?i hai s? te duc unde vrei.

    Fiul craiului, înc?lecând, îl neteze?te pe coam? ?i zice: — Hai, c?lu?ul meu! Atunci calul zboar? lin ca vântul, ?i când vântul a aburit, iaca ?i ei la crai în ograd? au sosit.

    — Bun sosit la noi, voinice! zise craiul, cam cu jum?tate de gur?. Dar aista cal ?i l-ai ales?...

    — Apoi d?, tat?, ### a dat târgul ?i norocul; am de trecut prin multe locuri ?i nu vreau s? m? ia oamenii la ochi. M-oi duce ?i eu cât c?lare, cât pe jos, ### oi putea.

    ?i zicând aceste, pune tarni?a pe cal, anin? armele la oblânc, î?i ia merinde ?i bani de ajuns, schimburi în desagi ?i o plosc? plin? cu ap?. Apoi s?rut? mâna tat?-s?u, primind carte de la dânsul c?tre împ?ratul, zice r?mas bun fra?ilor s?i ?i a treia zi c?tre sear? porne?te ?i el, mergând din pasul calului. ?i merge el, ?i merge, pân? se înnopteaz? bine. ?i, prin dreptul podului, numai iaca îi iese ?i lui ursul înainte, morn?ind înfrico?at. Calul atunci d? n?val? asupra ursului, ?i fiul craiului, ridicând buzduganul s? dea, numai iaca ce aude glas de om zicând:

    — Dragul tatei, nu da, c? eu sunt. Atunci fiul craiului descalec?, ?i tat?-s?u, cuprinzându-l în bra?e, îl s?rut? ?i-i zice:

    — F?tul meu, bun tovar?? ?i-ai ales; de te-a înv??at cineva, bine ?i-a priit, iar? de-ai f?cut-o din capul t?u, bun cap ai avut. Mergi de-acum tot înainte, c? tu e?ti vrednic de împ?rat. Numai ?ine minte sfatul ce-?i dau: în c?l?toria ta ai s? ai trebuin?? ?i de r?i, ?i de buni, dar s? te fere?ti de omul ro?, iar? mai ales de cel spân, cât îi putea; s? n-ai de-a face cu dân?ii, c?ci sunt foarte ?ugube?i. ?i, la toat? întâmplarea, calul, tovar??ul t?u, te-a mai sf?tui ?i el ce ai s? faci, c? de multe primejdii m-a sc?pat ?i pe mine în tinere?ile mele! Na-?i acum ?i pielea asta de urs, c? ?i-a prinde bine vreodat?.

    Apoi, dezmierdând calul, îi mai s?rut? de câteva ori pe amândoi ?i le zice:

    — Merge?i în pace, dragii mei. De-acum înainte, Dumnezeu ?tie când ne-om mai vedea!...

    Fiul craiului atunci încalec?, ?i calul, scuturându-se, mai arat?-se o dat? tân?r, ### îi pl?cea craiului, apoi face o s?ritur? înapoi ?i una înainte ?i se cam mai duc la împ?r??ie, Dumnezeu s? ne ?ie, c? cuvântul din poveste, înainte mult mai este. ?i merg ei o zi, merg dou?, ?i merg patruzeci ?i nou?, pân? ce de la o vreme le intr? calea în codru ?i atunci numai iaca ce le iese înainte un om spân ?i zice cu îndr?zneal? fiului de crai:

    — Bun întâlni?ul, voinice! Nu ai trebuin?? de slug? la drum? Prin locurile iestea e cam greu de c?l?torit singur; nu cumva s?-?i ias? vro dihanie ceva înainte ?i s?-?i scurteze c?r?rile. Eu cunosc bine pe-aici, ?i poate mai încolo s? ai nevoie de unul ca mine.

    — Poate s? am, poate s? n-am, zise fiul craiului, uitându-se ?int? în ochii Spânului, dar acum deodat? m? las în voia întâmpl?rii, ?i apoi, dând pinteni calului, porne?te.

    Mai merge el înainte prin codru cât merge, ?i, la o strâmtoare, numai iaca ce Spânul iar îi iese înainte, pref?cut în alte straie, ?i zice cu glas sub?iratic ?i necunoscut:

    — Bun? calea, drume?ule! — Bun? s?-?i fie inima, ### ?i-i c?ut?tura, zise fiul craiului. — Cât despre inima mea, s-o dea Dumnezeu oricui, zise Spânul oftând... Numai ce folos? Omul bun n-are noroc; asta-i ?tiut?; rogu-te, s? nu-?i fie cu sup?rare, drume?ule, dar fiindc? a venit vorba de-a?a, î?i spun, ca la un frate, c? din cruda copil?rie slujesc prin str?ini, ?i încaltea nu mi-ar fi ciud?, când n-a? vra s? m? dau la treab?, c?ci cu munca m-am trezit. Dar a?a, muncesc, muncesc, ?i nu s-alege nimica de mine; pentru c? tot de st?pâni calici mi-am avut parte. ?i vorba ceea: La calic sluje?ti, calic r?mâi. Când a? da odat? peste un st?pân ### gândesc eu, n-a? ?ti ce s? fac s? nu-l smintesc. Nu cumva ai trebuin?? de slug?, voinice? ### te v?d, sameni a avea seu la r?runchi. De ce te scumpe?ti pentru nimica toat? ?i nu-?i iei o slug? vrednic?, ca s?-?i fie mân? de ajutor la drum? Locurile aiestea sunt ?ugube?e; de unde ?tii ### vine întâmplarea, ?i, Doamne fere?te, s? nu-?i cad? greu singur.

    — Acum deodat? înc? tot nu, zise fiul craiului cu mâna pe buzdugan; m-oi mai sluji ?i eu singur, ### oi putea, ?i dând iar pinteni calului, porne?te mai repede.

    ?i mergând el tot înainte prin codri întuneco?i, de la un loc se închide calea ?i încep a i se încurca c?r?rile, încât nu se mai pricepe fiul craiului acum încotro s? apuce ?i pe unde s? mearg?.

    — Ptiu, drace! iaca în ce încurc?tur? am intrat! Asta-i mai r?u decât poftim la mas?, zise el. Nici tu sat, nici tu târg, nici tu nimica. De ce mergi înainte, numai peste pustiet??i dai; parc? a pierit s?mân?a omeneasc? de pe fa?a p?mântului. Îmi pare r?u c? n-am luat m?car spânul cel de-al doilea cu mine. Dac? s-a aruncat în partea mâne-sa, ce-i vinovat el? Tata a?a a zis, îns? la mare nevoie ce-i de f?cut? vorba ceea: R?u-i cu r?u, dar e mai r?u f?r' de r?u. ?i tot horh?ind el când pe o c?rare, când pe un drum p?r?sit, numai iaca ce iar îi iese Spânul înainte, îmbr?cat altfel ?i c?lare pe un cal frumos, ?i, pref?cându-?i glasul, începe a c?ina pe fiul craiului, zicând:

    — S?rmane omule, r?u drum ai apucat! Se vede c? e?ti str?in ?i nu cuno?ti locurile pe aici. Ai avut mare noroc de mine, de n-ai apucat a coborî priporul ista, c? erai pr?p?dit. Ia, colo devale, în înfund?tura ceea, un taur grozav la mul?i bezmetici le-a curmat zilele. ?i eu, mai deun?zi, cât m? vezi de voinic, de-abia am sc?pat de dânsul, ca prin urechile acului. Întoarce-te înapoi, ori, dac? ai de dus înainte, ia-?i un ajutor pe cineva. Chiar ?i eu m-a? tocmi la d-ta, dac? ?i-a fi cu pl?cere.

    — A?a ar trebui s? urmez, om bun, zise fiul craiului, dar ?i-oi spune drept: tata mi-a dat în grij?, când am pornit de-acas?, ca s? m? feresc de omul ro?, iar? mai ales de cel spân, cât oi putea; s? n-am de a face cu dân?ii nici în clin, nici în mînec?; ?i dac? n-ai fi spân, bucuros te-a? tocmi.

    — Hei, hei! c?l?torule. Dac? ?i-i vorba de-a?a, ai s?-?i rupi ciochinele umblând ?i tot n-ai s? g?se?ti slug? ### cau?i d-ta, c? pe-aici sunt numai oameni spâni. ?-apoi, când este la adic?lea, te-a? întreba: ca' ce fel de z?ticneal? ai putea s? întâmpini din pricina asta? Pesemne n-ai auzit vorba ceea: c? de p?r ?i de coate-goale nu se plânge nimene. ?i când nu sunt ochi negri, s?ru?i ?i alba?tri! A?a ?i d-ta: mul?ume?te lui Dumnezeu c? m-ai g?sit ?i tocme?te-m?. ?i dac?-i apuca odat? a te deprinde cu mine, ?tiu bine c? n-am s? pot sc?pa u?or de d-ta, c?ci a?a sunt eu în felul meu, ?tiu una ?i bun?: s?-mi slujesc st?pânul cu dreptate. Hai, nu mai sta la îndoial?, c? m? tem s? nu ne-apuce noaptea pe aici. ?i când ai avea încaltea un cal bun, calea-valea, dar cu smâr?ogul ista î?i duc vergile.

    — Apoi d?, Spânule, nu ?tiu ### s? fac, zise fiul craiului. Din copil?ria mea sunt deprins a asculta de tat? ?i, tocmindu-te pe tine, parc?-mi vine nu ?tiu ###. Dar, fiindc? mi-au mai ie?it pân? acum înainte înc? doi spâni, ?i cu tine al treilea, apoi mai-mi vine a crede c? asta-i ?ara spânilor ?i n-am încotro; mort-copt, trebuie s? te iau cu mine, dac? zici c? ?tii bine locurile pe aici.

    ?i, din dou? vorbe, fiul craiului îl tocme?te ?i dup? aceea pornesc împreun? s? ias? la drum, pe unde arat? Spânul. ?i mergând ei o bucat? bun?, Spânul se preface c?-i e sete ?i cere plosca cu ap? de la st?pânu-s?u. Fiul craiului i-o d?, ?i Spânul, ### o pune la gur?, pe loc o ?i ia, o??rându-se, ?i vars? toat? apa dintr-însa. Fiul craiului zice atunci sup?rat:

    — Dar bine, Spânule, de ce te apuci? Nu vezi c? pe aici e mare lips? de ap?? ?i pe ar?i?a asta o s? ne usc?m de sete.

    — S? avem iertare, st?pâne! Apa era bâhlit? ?i ne-am fi putut boln?vi. Cât despre apa bun?, nu v? îngriji?i; acu? avem s? d?m peste o fântân? cu ap? dulce ?i rece ca ghea?a. Acolo vom poposi pu?in, oi cl?t?ri plosca bine ?-oi umple-o cu ap? proasp?t?, ca s? avem la drum, c?ci mai încolo nu prea sunt fântâni, ?i, din partea apei, mi se pare c? i-om duce dorul. ?i cârnind pe o c?rare, mai merg ei oleac? înainte, pân? ce ajung într-o poian? ?i numai iaca ce dau de o fântân? cu ghizdele de stejar ?i cu un capac deschis în l?turi. Fântâna era adânc? ?i nu avea nici roat?, nici cumpân?, ci numai o scar? de coborât pân? la ap?.

    — Ei, ei! Spânule, acum s? te v?d cât e?ti de vrednic, zise fiul craiului. Spânul atunci zâmbe?te pu?in ?i, coborându-se în fântân?, umple întâi plosca ?i o pune la ?old. Apoi, mai stând acolo în fund pe scar?, aproape de fa?a apei, zice:

    — Ei, da' ce r?coare-i aici! "Chima r?ului pe malul pâr?ului!" Îmi vine s? nu mai ies afar?. Dumnezeu s? u?ureze p?catele celui cu fântâna, c? bun lucru a mai f?cut. Pe ar?i?ele ieste, o r?coreal? ca asta mult pl?te?te!

    Mai ?ede el acolo pu?in ?i apoi iese afar?, zicând: — Doamne, st?pâne, nu ?tii cât m? sim?esc de u?or; parc? îmi vine s? zbor, nu alt?ceva! Ia vâr?-te ?i d-ta oleac?, s? vezi ### ai s? te r?core?ti; a?a are s?-?i vin? de îndemân? dup? asta, de are s? ?i se par? c? e?ti u?or ### îi pana...

    Fiul craiului, boboc în felul s?u la trebi de aieste, se potrive?te Spânului ?i se bag? în fântân?, f?r? s?-i tr?sneasc? prin minte ce i se poate întâmpla. ?i ### sta ?i el acolo de se r?corea, Spânul face tranc! capacul pe gura fântânii, apoi se suie deasupra lui ?i zice cu glas r?ut?cios:

    — Alelei! fecior de om viclean ce te g?se?ti; tocmai de ceea ce te-ai p?zit n-ai sc?pat. Ei, c? bine mi te-am c?ptu?it! Acum s?-mi spui tu cine e?ti, de unde vii ?i încotro te duci, c?, de nu, acolo î?i putrezesc ciolanele!

    Fiul craiului ce era s? fac?? Îi spune cu de-am?nuntul, c?ci, d?, care om nu ?ine la via?? înainte de toate?

    — Bine, atâta am vrut s? aflu din gura ta, pui de viper? ce mi-ai fost, zice atunci Spânul: numai cat? s? fie a?a, c?, de te-oi prinde cu oca mic?, greu are s?-?i cad?. Chiar acum a? putea s? te omor, în voia cea bun?, dar mi-i mil? de tinere?ile tale... Dac? vrei s? mai vezi soarele cu ochii ?i s? mai calci pe iarb? verde, atunci jur?-mi-te pe ascu?i?ul palo?ului t?u c? mi-i da ascultare ?i supunere întru toate, chiar ?i-n foc de ?i-a? zice s? te arunci. ?i, de azi înainte, eu o s? fiu în locul t?u nepotul împ?ratului, despre care mi-ai vorbit, iar? tu — sluga mea; ?i atâta vreme s? ai a m? sluji, pân? când îi muri ?i iar îi învia. ?i oriunde vei merge cu mine, nu care cumva s? ble?te?ti din gur? c?tre cineva despre ceea ce a urmat între noi, c? te-am ?ters de pe fa?a p?mântului. Î?i place a?a s? mai tr?ie?ti, bine-de-bine; iar? de nu, spune-mi verde în ochi, ca s? ?tiu ce leac trebuie s?-?i fac...

    Fiul craiului, v?zându-se prins în cle?te ?i f?r? nici o putere, îi jur? credin?? ?i supunere întru toate, l?sându-se în ?tirea lui Dumnezeu, ### a vrea el s? fac?. Atunci Spânul pune mâna pe cartea, pe banii ?i pe armele fiului de crai ?i le ia la sine; apoi îl scoate din fântân? ?i-i d? palo?ul s?-l s?rute, ca semn de pecetluire a jur?mântului, zicând:

    — De-acum înainte s? ?tii c? te cheam? Harap-Alb; aista ?i-i numele, ?i altul nu.

    Dup? aceasta încalec?, fiecare pe calul s?u, ?i pornesc, Spânul înainte, ca st?pân, Harap-Alb în urm?, ca slug?, mergând spre împ?r??ie, Dumnezeu s? ne ?ie, c? cuvântul din poveste, înainte mult mai este.

    ?i merg ei, ?i merg, cale lung? s? le-ajung?, trecând peste nou? m?ri, peste nou? ??ri ?i peste nou? ape mari, ?i într-o târzie vreme ajung la împ?r??ie.

    ?i ### ajung, Spânul se înf??i?az? înaintea împ?ratului cu carte din partea craiului. ?i împ?ratul Verde, citind cartea, arde de bucurie c? i-a venit nepotul, ?i pe dat? îl ?i face cunoscut cur?ii ?i fetelor sale, care îl primesc cu toat? cinstea cuvenit? unui fiu de crai ?i mo?tenitor al împ?ratului.

    Atunci Spânul, v?zând c? i s-au prins minciunile de bine, cheam? la sine pe Harap-Alb ?i-i zice cu asprime:

    — Tu s? ?ezi la grajd nedezlipit ?i s? îngrije?ti de calul meu ca de ochii din cap, c? de-oi veni pe-acolo ?i n-oi g?si trebile f?cute dup? plac, vai de pielea ta are s? fie. Dar pân? atunci, na-?i o palm?, ca s? ?ii minte ce ?i-am spus. Bagat-ai în cap vorbele mele?

    — Da, st?pâne, zise Harap-Alb, l?sând ochii în jos. ?i, ie?ind, porne?te la grajd. Cu asta a voit Spânul s?-?i arate arama ?i s? fac? pe HarapAlb ca s?-i ia ?i mai mult frica.

    Fetele împ?ratului întâmplându-se de fa?? când a lovit Spânul pe Harap-Alb, li s-a f?cut mil? de dânsul ?i au zis Spânului cu bini?orul:

    — Vere, nu faci bine ceea ce faci. Dac? este c? a l?sat Dumnezeu s? fim mari peste al?ii, ar trebui s? avem mil? de dân?ii, c? ?i ei, s?rmanii, sunt oameni!

    — Hei, dragele mele vere, zice Spânul cu viclenia lui obicinuit?; d-voastr? înc? nu ?ti?i ce-i pe lume. Dac? dobitoacele n-ar fi fost înfrânate, de demult ar fi sfâ?iat pe om. ?i trebuie s? ?ti?i c? ?i între oameni cea mai mare parte sunt dobitoace, care trebuiesc ?inu?i din frâu, dac? ?i-i voia s? faci treab? cu dân?ii.

    Ei, apoi... zi c? nu-i lumea de-apoi! S? te fereasc? Dumnezeu când prinde m?m?liga coaj?. Vorba ceea:

    D?-mi, Doamne, ce n-am avut,
    S? m? mier ce m-a g?sit.
    Fetele atunci au luat alt? vorb?, dar din inima lor nu s-a ?ters purtarea necuviincioas? a Spânului, cu toate îndrept?rile ?i înrudirea lui, pentru c? bun?tatea nu are de-a face cu r?utatea. Vorba ceea:

    Vi?a-de-vie, tot în vie,
    Iar? vi?a-de-boz, tot r?goz.
    ?i din ceasul acela au început a vorbi ele înde ele, c? Spânul defel nu sam?n? în partea lor, nici la chip, nici la bun?tate; ?i c? Harap-Alb, sluga lui, are o înf??i?are mult mai pl?cut? ?i seam?n? a fi mult mai omenos. Pesemne inima le spunea c? Spânul nu le este v?r, ?i de aceea nu-l puteau mistui. A?a îl urâse ele de tare acum, c?, dac? ar fi fost în banii lor, s-ar fi lep?dat de Spân ca de Ucig?-l-crucea. Dar nu aveau ce se face de împ?ratul, ca s? nu-i aduc? sup?rare.

    Amu, într-una din zile, ### ?edea Spânul la osp?? împreun? cu mo?u-s?u, cu verele sale ?i cu al?ii, câ?i se întâmplase, li s-au adus mai la urm? în mas? ?i ni?te s?l??i foarte minunate. Atunci împ?ratul zice Spânului :

    — Nepoate, mai mâncat-ai s?l??i de aceste de când e?ti? — Ba nu, mo?ule, zice Spânul; tocmai eram s? v? întreb de unde le ave?i, c? tare-s bune!... O haraba întreag? a? fi în stare s? m?nânc, ?i parc? tot nu m-a? s?tura.

    — Te crede mo?ul, nepoate, dar când ai ?ti cu ce greutate se cap?t?! pentru c? numai în Gr?dina Ursului, dac?-i fi auzit de dânsa, se afl? s?l??i de aceste, ?i mai rar om care s? poat? lua dintr-însele ?i s? scape cu via??. Între to?i oamenii din împ?r??ia mea, numai un p?durar se bizuie?te la treaba asta. ?i acela, el ?tie ce face, ce drege, de-mi aduce din când în când a?a, câte pu?ine, de poft?.

    Spânul, voind s? piard? acum pe Harap-Alb cu orice pre?, zise împ?ratului:

    — Doamne, mo?ule, de nu mi-a aduce sluga mea s?l??i de aceste ?i din piatra seac?, mare lucru s? fie!

    — Ce vorbe?ti, nepoate! zise împ?ratul; unul ca dânsul, ?i înc? necunosc?tor de locurile acestea, ### crezi c? ar putea face aceast? slujb?? Doar de ?i-i greu de via?a lui.

    — Ia las', mo?ule, nu-i duce grija; pun r?m??ag c? are s?-mi aduc? s?l??i întocmai ca aceste, ?i înc? multe, c? ?tiu eu ce poate el.

    ?-odat? cheam? Spânul pe Harap-Alb ?i-i zice r?stit: — Acum degrab? s? te duci ### îi ?ti tu ?i s?-mi aduci s?l??i de aceste din Gr?dina Ursului. Hai, ie?i repede ?i porne?te, c? nu-i vreme de pierdut. Dar nu cumva s? faci de altfel, c? nici în borta ?oarecului nu e?ti sc?pat de mine!

    Harap-Alb iese mâhnit, se duce în grajd ?i începe a-?i netezi calul pe coam?, zicând:

    — Ei, c?lu?ul meu, când ai ?ti tu în ce necaz am intrat! Sfânt s? fie rostul t?tâne-meu, c? bine m-a înv??at! A?a-i c?, dac? n-am ?inut seam? de vorbele lui, am ajuns slug? la dârloag? ?i acum, vrând-nevrând, trebuie s-ascult, c? mi-i capul în primejdie?

    — St?pâne, zise atunci calul; de-acum înainte, ori cu capul de piatr?, ori cu piatra de cap, tot atâta-i: fii odat? b?rbat ?i nu-?i face voie rea. Încalec? pe mine ?i hai! ?tiu eu unde te-oi duce, ?i mare-i Dumnezeu, ne-a sc?pa el ?i din aceasta!

    Harap-Alb, mai prinzând oleac? la inim?, încalec? ?i se las? în voia calului, unde vrea el s?-l duc?.

    Atunci calul porne?te la pas, pân? ce iese mai încolo, ca s? nu-i vad? nimene. Apoi î?i arat? puterile sale, zicând:

    — St?pâne, ?ine-te bine pe mine, c? am s? zbor lin ca vântul, s? cutreier?m p?mântul. Mare-i Dumnezeu ?i me?teru-i dracul. Helbet! vom putea veni de hac ?i Spânului celuia, nu-i e vremea trecut?.

    ?i odat? zboar? calul cu Harap-Alb pân? la nouri; apoi o ia de-a curmezi?ul p?mântului: pe deasupra codrilor, peste vârful mun?ilor, peste apa m?rilor ?i dup? aceea se las? încet- încet într-un ostrov mândru din mijlocul unei m?ri, lâng? o c?su?? singuratic?, pe care era crescut ni?te mu?chi pletos de o podin? de gros, moale ca m?tasa ?i verde ca buraticul.

    Atunci Harap-Alb descalec?, ?i spre mai mare mirarea lui, numai iaca îl întâmpin? în pragul u?ii cer?etoarea c?reia îi d?duse el un ban de poman?, înainte de pornirea lui de acas?.

    — Ei, Harap-Alb, a?a-i c? ai venit la vorbele mele, c? deal cu deal se ajunge, dar înc? om cu om? Afl? acum c? eu sunt Sfânta Duminic? ?i ?tiu ce nevoie te-a adus pe la mine. Spânul vrea s?-?i r?pun? capul cu orice chip ?i de-aceea te-a trimis s?-i aduci s?l??i din Gr?dina Ursului, dar i-or da ele odat? pe nas... R?mâi aici în ast?-noapte, ca s? v?d ce-i de f?cut.

    Harap-Alb r?mâne bucuros, mul?umind Sfintei Duminici pentru buna g?zduire ?i îngrijirea ce are de el.

    — Fii încredin?at c? nu eu, ci puterea milosteniei ?i inima ta cea bun? te ajut?, Harap-Alb, zice Sfânta Duminic? ie?ind ?i l?sându-l în pace s? se lini?teasc?.

    ?i ### iese Sfânta Duminic? afar?, odat? ?i porne?te descul?? prin rou?, de culege o poal? de somnoroas?, pe care o fierbe la un loc cu o vadr? de lapte dulce ?i cu una de miere ?i apoi ia mursa aceea ?i iute se duce de o toarn? în fântâna din Gr?dina Ursului, care fântân? era plin? cu ap? pân? la gur?. ?i mai stând Sfânta Duminic? oleac? în preajma fântânii, numai iaca ce vede c? vine ursul cu o falc? în cer ?i cu una în p?mânt, morn?ind înfrico?at. ?i ### ajunge la fântân?, ### începe a bea lacom la ap? ?i a-?i linge buzele de dulcea?a ?i bun?tatea ei. ?i mai st? din b?ut, ?i iar începe a morn?i; ?i iar mai bea câte un r?stimp, ?i iar morn?ie?te, pân? ce, de la o vreme, încep a-i sl?bi puterile ?i, cuprins de ame?eal?, pe loc cade jos ?i adoarme mort, de puteai s? tai lemne pe dânsul.

    Atunci Sfânta Duminic?, v?zându-l a?a, într-o clip? se duce ?i, de?teptând pe Harap-Alb chiar în miezul nop?ii, îi zice:

    — Îmbrac?-te iute în pielea cea de urs, care o ai de la tat?- t?u, apuc? pe ici tot înainte, ?i ### îi ajunge în r?scrucile drumului, ai s? dai de Gr?dina Ursului. Atunci sai repede înl?untru de-?i ia s?l??i într-ales, ?i câte-i vrea de multe, c?ci pe urs l-am pus eu la cale. Dar, la toat? întâmplarea, de-i vedea ?i-i vedea c? s-a trezit ?i n?v?le?te la tine, zvârle-i pielea cea de urs ?i apoi fugi încoace spre mine cât îi putea.

    Harap-Alb face ### îi zice Sfânta Duminic?. ?i ### ajunge în gr?din?, odat? începe a smulge la s?l??i într-ales ?i leag? o sarcin? mare, mare, cât pe ce s? n-o poat? ridica în spinare. ?i când s? ias? cu dânsa din gr?din?, iaca ursul se treze?te, ?i dup? dânsul, Gavrile! Harap-Alb, dac? vede reaua, i-arunc? pielea cea de urs, ?i apoi fuge cât ce poate cu sarcina în spate, tot înainte la Sfânta Duminic?, sc?pând cu obraz curat.

    Dup? aceasta, Harap-Alb, mul?umind Sfintei Duminici pentru binele ce i-a f?cut, îi s?rut? mâna, apoi î?i ia s?l??ile ?i, înc?lecând, porne?te spre împ?r??ie, Dumnezeu s? ne ?ie, c? cuvântul din poveste, înainte mult mai este.

    ?i mergând tot ### s-a dus, de la o vreme ajunge la împ?r??ie ?i d? s?l??ile în mâna Spânului.

    Împ?ratul ?i fetele sale, v?zând aceasta, le-a fost de-a mirarea. Atunci Spânul zice îngâmfat:

    — Ei, mo?ule, ce mai zici? — Ce s? zic, nepoate? Ia, când a? avé eu o slug? ca aceasta, nu i-a? trece pe dinainte.

    — D-apoi de ce mi l-a dat tata de-acas?? numai de vrednicia lui, zise Spânul; c?ci altfel nu-l mai luam dup? mine, ca s?-mi încurce zilele.

    La vro câteva zile dup? aceasta, împ?ratul arat? Spânului ni?te pietre scumpe, zicând:

    — Nepoate, mai v?zut-ai pietre nestemate a?a de mari ?i frumoase ca acestea de când e?ti?

    — Am v?zut eu, mo?ule, felurite pietre scumpe, dar ca aceste, drept s?-?i spun, n-am v?zut. Oare pe unde se pot g?si a?a pietre?

    — Pe unde s? se g?seasc?, nepoate! Ia, în P?durea Cerbului. ?i cerbul acela este b?tut tot cu pietre scumpe, mult mai mari ?i mai frumoase decât aceste. Mai întâi, cic? are una în frunte, de str?luce?te ca soarele. Dar nu se poate apropia nimene de cerb, c?ci este solomonit ?i nici un fel de arm? nu-l prinde; îns? el, pe care l-a z?ri, nu mai scap? cu via??. De-aceea fuge lumea de dânsul de-?i scoate ochii; ?i nu numai atâta, dar chiar când se uit? la cineva, fie om sau orice dihanie a fi, pe loc r?mâne moart?. ?i cic? o mul?ime de oameni ?i de s?lb?t?ciuni zac f?r? suflare în p?durea lui numai din ast? pricin?: se vede c? este solomonit, întors de la ?â??, sau dracul mai ?tie ce are de-i a?a de primejdios. Dar cu toate aceste, trebuie s? ?tii, nepoate, c? unii oameni îs mai al dracului decât dracul; nu se astâmp?r? nici în ruptul capului; m?car c? au p??it multe, tot cearc? prin p?durea lui, s? vad?, nu l-or putea g?bui cumva? ?i care dintre ei are îndr?zneala mare ?i noroc ?i mai mare, umblând pe acolo, g?se?te din întâmplare câte o piatr? de aceste, picat? de pe cerb, când se scutur? el la ?apte ani o dat?, ?i apoi aceluia om nu-i trebuie alt? negustorie mai bun?. Aduce piatra la mine ?i i-o pl?tesc cât nu face; ba înc? sunt bucuros c? o pot c?p?ta. ?i afl?, nepoate, c? asemene pietre fac podoaba împ?r??iei mele, nu se g?sesc altele mai mari ?i mai frumoase decât aceste la nici o împ?r??ie, ?i de-aceea s-a dus vestea despre ele în toat? lumea. Mul?i împ?ra?i ?i crai înadins vin s? le vad?, ?i li-i de-a mirarea de unde le am.

    — Doamne, mo?ule! zise atunci Spânul; s? nu te superi, dar nu ?tiu ce fel de oameni frico?i ave?i pe aici. Eu pun r?m??ag pe ce vrei c? sluga mea are s?-mi aduc? pielea cerbului aceluia, cu cap cu tot, a?a împodobit ### este.

    ?-odat? cheam? Spânul pe Harap-Alb ?i-i zice: — Du-te în P?durea Cerbului, ### îi ?ti tu, ?i m?car f? pe dracul în patru, sau orice-i face, dar numaidecât s?-mi aduci pielea cerbului, cu cap cu tot, a?a b?tute cu pietre scumpe, ### se g?sesc. ?i doar te-a împinge p?catul s? clinte?ti vreo piatr? din locul s?u, iar? mai ales acea mare din fruntea cerbului, c-apoi atâta ?i-i leacul! Hai, porne?te iute, c? nu-i vreme de pierdut!

    Harap-Alb vede el bine unde merge treaba, c? doar nu era din butuci; dar neavând încotro, iese mâhnit, se duce iar în grajd la cal ?i, netezindu-l pe coam?, îi zice:

    — Dragul meu c?lu?, la grea belea m-a vârât iar Spânul!... De-oi mai sc?pa ?i din asta cu via??, apoi tot mai am zile de tr?it. Dar nu ?tiu, z?u, la cât mi-a sta norocul!

    — Nu-i nimica, st?pâne, zise calul. Capul de-ar fi s?n?tos, c? belelele curg gârl?. Poate ai primit porunc? s? jupe?ti piatra morii ?i s? duci pielea la împ?r??ie...

    — Ba nu, c?lu?ul meu; alta ?i mai înfrico?at?, zise Harap- Alb.

    — Vorb? s? fie, st?pâne, c? tocmeala-i gata, zise calul. Nu te teme, ?tiu eu n?zdr?v?nii de ale Spânului; ?i s? fi vrut, de demult i-a? fi f?cut pe obraz, dar las?-l s?-?i mai joace calul. Ce gânde?ti? ?i unii ca ace?tia sunt trebuitori pe lume câteodat?, pentru c? fac pe oameni s? prind? la minte... Zi ?i d-ta c? ai avut s? tragi un p?cat str?mo?esc. Vorba ceea: "P?rin?ii m?nânc? agurid?, ?i fiilor li se strepezesc din?ii". Hai, nu mai sta la gânduri; încalec? pe mine ?i pune-?i n?dejdea în Dumnezeu, c? mare-i puterea Lui; nu ne-a l?sa el s? suferim îndelung. ### vrei. "Ce-i e scris omului în frunte-i e pus." Doar' mare-i Cel-de-sus! S-or sfâr?i ele ?i aceste de la o vreme...

    Harap-Alb atunci încalec?, ?i calul porne?te la pas, pân? ce iese mai încolo departe, ca s? nu-i ia lumea la ochi. ?i apoi, încordându-se ?i scuturându-se o dat? voinice?te, iar?-?i arat? puterile, zicând:

    — ?ine-te zdrav?n, st?pâne, c? iar am s? zbor:

    În înaltul cerului,
    V?zduhul p?mântului;
    Pe deasupra codrilor,
    Peste vârful mun?ilor,
    Prin cea?a m?gurilor,
    Spre noianul m?rilor,
    La cr?iasa zânelor,
    Minunea minunilor,
    Din ostrovul florilor.
    ?i zicând aceste, odat? ?i zboar? cu Harap-Alb

    În înaltul cerului,
    V?zduhul p?mântului;
    ?i o ia de-a curmezi?:
    De la nouri c?tre soare,
    Printre lun? ?i luceferi,
    Stele mândre lucitoare,
    ?i apoi se las? lin ca vântul:
    În ostrovul florilor,
    La cr?iasa zânelor,
    Minunea minunilor.
    ?i când vântul a aburit, iaca ?i ei la Sfânta Duminic? iar au sosit. Sfânta Duminic? era acas? ?i, ### a v?zut pe Harap-Alb poposind la u?a ei, pe loc l-a întâmpinat ?i i-a zis cu blânde?e:

    — Ei, Harap-Alb, a?a-i c? iar te-a ajuns nevoia de mine? — A?a este, m?icu??, r?spunse Harap-Alb, cufundat în gânduri ?i galben la fa??, de parc?-i luase pânza de pe obraz. Spânul vrea s?-mi r?pun? capul cu orice pre?. ?i de-a? muri mai degrab?, s? scap odat? de zbucium: decât a?a via??, mai bine moarte de o mie de ori!

    — Vai de mine ?i de mine, Harap-Alb, zise Sfânta Duminic?; parc? nu te-a? fi crezut a?a slab de înger, dar, dup? cât v?d, e?ti mai fricos decât o femeie! Hai, nu mai sta ca o g?in? plouat?! r?mâi la mine în ast? noapte ?i ?i-oi da eu vrun ajutor. Mare-i Dumnezeu! N-a mai fi el dup? gândul Spânului. Îns? mai rabd? ?i tu, f?tul meu, c? mult ai avut de r?bdat ?i pu?in mai ai. Pân-acum ?i-a fost mai greu, dar de-acum înainte tot a?a are s?-?i fie, pân? ce-i ie?i din slujba Spânului, de la care ai s? tragi înc? multe necazuri, dar ai s? scapi din toate cu capul teaf?r, pentru c? norocul te ajut?.

    -- -- -- Buya-13 / Herodan-13.

  14. #39
    Quote Originally Posted by BooyahGrandma View Post

    2(captain): first for inspire. I have heard rules both ways but I lean toward keeping it on the list. This reason is 2 fold. First, while its heal may be inconsequential compared to other captain heals, when compared to creep dps it isn't insignificant, and if you really have power problems, a power pot is much less of a breech than inspire. The dps rotation implications is my second reason. I had issues myself when I first heard the rule. I would find myself sitting on my heels looking for something to cast without inspire. However, that is only an issue with a simple skill priority rotation. If sure strike is used more often in between skills, it not only increased the number of dev strikes by decreasing battle shout cd, but will make up for any time otherwise spent on inspire.
    My issue with this is inspire is integral to a captain's DPS. Crit inspire and you auto-crit your next attack (Shadow's Lament), which will then auto crit your next attack (Devastating Blow) which will in turn will grant you a defeat event so you can proc routing cry to keep up your attack duration buff. It is also a skill reliant on your pet being alive.

    I don't believe the small heal from inspire will make much difference to anything, given a captain is already at a massive disadvantage under the above rules as a class trading off personal DPS for skills based on buffing others - and how easy it is to kill the pet. The simple fact is you need your buffs to bring a captains dps up to anywhere near the level of other freep classes.

    Isn't there a massive difference between all these small buffs to base damage and an Oathbreaker. +35% incoming damage >> +30% base damage
    Last edited by Pavlosh; Apr 05 2016 at 06:57 AM.

  15. #40
    Join Date
    Sep 2010
    Location
    San Diego, California
    Posts
    1,111
    Quote Originally Posted by McCaef View Post
    Acum cic? era odat? într-o ?ar? un crai, care avea trei feciori. ?i craiul acela mai avea un frate mai mare, care era împ?rat într-o alt? ?ar?, mai dep?rtat?. ?i împ?ratul, fratele craiului, se numea Verde-împ?rat; ?i împ?ratul Verde nu avea feciori, ci numai fete. Mul?i ani trecur? la mijloc de când ace?ti fra?i nu mai avur? prilej a se întâlni amândoi. Iar? verii, adic? feciorii craiului ?i fetele împ?ratului, nu se v?zuse niciodat? de când erau ei. ?i a?a veni împrejurarea de nici împ?ratul Verde nu cuno?tea nepo?ii s?i, nici craiul nepoatele sale: pentru c? ?ara în care împ?r??ea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a p?mântului, ?i cr?ia istuilalt la o alt? margine. ?i apoi, pe vremile acelea, mai toate ??rile erau bântuite de r?zboaie grozave, drumurile pe ape ?i pe uscat erau pu?in cunoscute ?i foarte încurcate ?i de aceea nu se putea c?l?tori a?a de u?or ?i f?r? primejdii ca în ziua de ast?zi. ?i cine apuca a se duce pe atunci într-o parte a lumii adeseori dus r?mânea pân? la moarte.

    Dar ia s? nu ne dep?rt?m cu vorba ?i s? încep a dep?na firul pove?tii.

    Amu cic? împ?ratul acela, aproape de b?trâne?e, c?zând la z?care, a scris c?tre fr??ine-s?u craiului, s?-i trimit? grabnic pe cel mai vrednic dintre nepo?i, ca s?-l lase împ?rat în locul s?u dup? moartea sa. Craiul, primind cartea, îndat? chem? tustrei feciorii înaintea sa ?i le zise:

    — Iaca ce-mi scrie frate-meu ?i mo?ul vostru. Care dintre voi se simte destoinic a împ?r??i peste o ?ar? a?a de mare ?i bogat?, ca aceea, are voie din partea mea s? se duc?, ca s? împlineasc? voin?a cea mai de pe urm? a mo?ului vostru.

    Atunci feciorul cel mai mare ia îndr?zneal? ?i zice :

    — Tat?, eu cred c? mie mi se cuvine aceast? cinste, pentru c? sunt cel mai mare dintre fra?i; de aceea te rog s?-mi dai bani de cheltuial?, straie de primeneal?, arme ?i cal de c?l?rie, ca s? ?i pornesc, f?r? z?bav?.

    — Bine, dragul tatei, dac? te bizuie?ti c?-i putea r?zbate pân? acolo ?i crezi c? e?ti în stare a cârmui ?i pe al?ii, alege-?i un cal din herghelie, care-i vrea tu, ia-?i bani cât ?i-or trebui, haine care ?i-or pl?cea, arme care-i crede c?-?i vin la socoteal? ?i mergi cu bine, f?tul meu.

    Atunci feciorul craiului î?i ia cele trebuitoare, s?rut? mâna t?tâne-s?u, primind carte de la dânsul c?tre împ?ratul, zice r?mas bun fra?ilor s?i ?i apoi încalec? ?i porne?te cu bucurie spre împ?r??ie.

    Craiul îns?, vrând s?-l ispiteasc?, tace molcum ?i, pe înserate, se îmbrac? pe ascuns într-o piele de urs, apoi încalec? pe cal, iese înaintea fecioru-s?u pe alt? cale ?i se bag? sub un pod. ?i când s? treac? fiu-s?u pe acolo, numai iaca la cap?tul podului îl ?i întâmpin? un urs morn?ind. Atunci calul fiului de crai începe a s?ri în dou? picioare, for?ind, ?i cât pe ce s? izbeasc? pe st?pânu-s?u. ?i fiul craiului, nemaiputând struni calul ?i neîndr?znind a mai merge înainte, se întoarn? ru?inat înapoi la tatu-s?u. Pân? s? ajung? el, craiul pe de alt? parte ?i ajunsese acas?, d?duse drumul calului, îndosise pielea cea de urs ?i a?tepta acum s? vin? fecioru-s?u. ?i numai iaca îl ?i vede venind repede, dar nu a?a dup? ### se dusese.

    — Da' ce-ai uitat, dragul tatei, de te-ai întors înapoi? zise craiul cu mirare. Aista nu-i semn bun, dup? cât ?tiu eu.

    — De uitat, n-am uitat nimica, tat?, dar ia, prin dreptul unui pod, mi-a ie?it înainte un urs grozav, care m-a vârât în to?i sp?rie?ii. ?i cu mare ce sc?pând din labele lui, am g?sit cu cale s? m? întorc la d-ta acas? decât s? fiu prada fiarelor s?lbatice. ?i de-acum înainte, duc?-se, din partea mea, cine ?tie, c? mie unuia nu-mi trebuie nici împ?r??ie, nici nimica; doar n-am a tr?i cât lumea, ca s? mo?tenesc p?mântul.

    — Despre aceasta bine ai chitit-o, dragul tatei. Se vede lucru c? nici tu nu e?ti de împ?rat, nici împ?r??ia pentru tine; ?i decât s? încurci numai a?a lumea, mai bine s? ?ezi departe, ### zici, c?ci, mila Domnului: "Lac de-ar fi, broa?te sunt destule". Numai a? vrea s? ?tiu, ### r?mâne cu mo?u-t?u. A?a-i c? ne-am încurcat în sl?b?ciune?

    — Tat?, zise atunci feciorul cel mijlociu, s? m? duc eu, dac? vrei.

    — Ai toat? voia de la mine, f?tul meu, dar mare lucru s? fie de nu ?i s-or t?ia ?i ?ie c?r?rile. Mai ?tii p?catul, poate s?-?i ias? înainte vreun iepure, ceva... ?i popâc! m-oi trezi cu tine acas?, ca ?i cu frate-t?u, ?-apoi atunci ru?inea ta n-a fi proast?. Dar d?, cearc? ?i tu, s? vezi ### ?i-a sluji norocul. Vorba ceea: "Fiecare pentru sine, croitor de pâine". De-i izbuti, bine-de-bine, iar? de nu, au mai p??it ?i al?i voinici ca tine...

    Atunci feciorul cel mijlociu, preg?tindu-?i cele trebuitoare ?i primind ?i el carte din mâna tat?-s?u c?tre împ?ratul, î?i ia ziua bun? de la fra?i, ?i a doua zi porne?te ?i el. ?i merge, ?i merge, pân? se înnopteaz? bine. ?i când prin dreptul podului, numai iaca ?i ursul: mor! mor! mor! Calul fiului de crai începe atunci a for?i, a s?ri în dou? picioare ?i a da înapoi. ?i fiul craiului, v?zând c? nu-i lucru de ?ag?, se las? ?i el de împ?r??ie ?i, cu ru?inea lui, se întoarce înapoi la tat?-s?u acas?. Craiul, ### îl vede, zice:

    — Ei, dragul tatei, a?a-i c? s-a împlinit vorba ceea: "Ap?r?-m? de g?ini, c? de câini nu m? tem".

    — Ce fel de vorb?-i asta, tat??! zise fiu-s?u ru?inat; la d-ta ur?ii se cheam? g?ini? Ba, ia acum cred eu fr??ine-meu, c? a?a urs o?tirea întreag? este în stare s? o zdrumice... Înc? m? mir ### am sc?pat cu via??; lehamite ?i de împ?r??ie ?i de tot, c? doar, slav? Domnului, am ce mânca la casa d-tale.

    — Ce mânca v?d eu bine c? ai, despre asta nu e vorb?, f?tul meu, zise craiul posomorât, dar ia spune?i-mi: ru?inea unde o pune?i? Din trei feciori câ?i are tata, nici unul s? nu fie bun de nimica?!

    Apoi, drept s? v? spun, c? atunci degeaba mai strica?i mâncarea, dragii mei... S? umbla?i numai a?a, frunza fr?sinelului, toat? via?a voastr? ?i s? v? l?uda?i c? sunte?i feciori de crai, asta nu miroase a nas de om... ### v?d eu, frate-meu se poate culca pe o ureche din partea voastr?; la sfântul A?teapt? s-a împlini dorin?a lui. Halal de nepo?i ce are! Vorba ceea:

    La pl?cinte, înainte
    ?i la r?zboi, înapoi.
    Fiul craiului cel mai mic, f?cându-se atunci ro? ### îi gotca, iese afar? în gr?din? ?i începe a plânge în inima sa, lovit fiind în adâncul sufletului de ap?s?toarele cuvinte ale p?rintelui s?u. ?i ### sta el pe gânduri ?i nu se dumerea ce s? fac? pentru a sc?pa de ru?ine, numai iaca se treze?te dinaintea lui cu o bab? gârbovit? de b?trâne?e, care umbla dup? milostenie.

    — Da' ce stai a?a pe gânduri, luminate cr?i?or? zise baba; alung? mâhnirea din inima ta, c?ci norocul î?i râde din toate p?r?ile ?i nu ai de ce fi sup?rat. Ia, mai bine miluie?te baba cu ceva.

    — Ia las?-m?-ncolo, m?tu??, nu m? sup?ra, zise fiul craiului; acum am altele la capul meu.

    — Fecior de crai, vedea-te-a? împ?rat! Spune babei ce te chinuie?te; c?, de unde ?tii, poate s?-?i ajute ?i ea ceva.

    — M?tu??, ?tii ce? Una-i una ?i dou?-s mai multe; las?-m?-n pace, c? nu-mi v?d lumea înaintea ochilor de necaz.

    — Luminate cr?i?or, s? nu b?nuie?ti, dar nu te iu?i a?a de tare, c? nu ?tii de unde-?i poate veni ajutor.

    — Ce vorbe?ti în dodii, m?tu??? Tocmai de la una ca d-ta ?i-ai g?sit s? a?tept eu ajutor?

    — Poate ?i-i de?an? de una ca aceasta? zise baba. Hei, luminate cr?i?or! Cel-de-sus vars? darul s?u peste cei neputincio?i; se vede c? a?a place sfin?iei-sale. Nu c?uta c? m? vezi gârbov? ?i strem?uroas?, dar, prin puterea ce-mi este dat?, ?tiu dinainte ceea ce au de gând s? izvodeasc? puternicii p?mântului ?i adeseori râd cu hohot de nepriceperea ?i sl?biciunea lor. A?a-i c? nu-?i vine a crede, dar s? te fereasc? Dumnezeu de ispit?! C?ci multe au mai v?zut ochii mei de-atâta amar de veacuri câte port pe umerii ace?tia. Of! cr?i?orule! crede-m?, c? s? aibi tu puterea mea, ai vântura ??rile ?i m?rile, p?mântul l-ai da de-a dura, lumea aceasta ai purta-o, uite a?a, pe degete, ?i toate ar fi dup? gândul t?u. Dar uite ce vorbe?te gârbova ?i neputincioasa! Iart?-m?, Doamne, c? nu ?tiu ce mi-a ie?it din gur?! Luminate cr?i?or, miluie?te baba cu ceva!

    Fiul craiului, fermecat de vorbele babei, scoate atunci un ban ?i zice:

    — ?ine, m?tu??, de la mine pu?in ?i de la Dumnezeu mult.

    — De unde dai, milostivul Dumnezeu s?-?i dea, zise baba, ?i mult s? te înzileasc?, luminate cr?i?or, c? mare norocire te a?teapt?. Pu?in mai este, ?i ai s? ajungi împ?rat, care n-a mai stat altul pe fa?a p?mântului a?a de iubit, de sl?vit ?i de puternic. Acum, luminate cr?i?or, ca s? vezi cât poate s?-?i ajute milostenia, stai lini?tit, uit?-te drept în ochii mei ?i ascult? cu luare-aminte ce ?i-oi spune: du-te la tat?-t?u ?i cere s?-?i dea calul, armele ?i hainele cu care a fost el mire, ?i atunci ai s? te po?i duce unde n-au putut merge fra?ii t?i; pentru c? ?ie a fost scris de sus s?-?i fie dat? aceast? cinste. Tatu-t?u s-a împotrivi ?i n-a vrea s? te lase, dar tu st?ruie?te pe lâng? dânsul cu rug?minte, c? ai s?-l îndupleci. Hainele despre care ?i-am vorbit sunt vechi ?i ponosite, ?i armele ruginite, iar? calul ai s?-l po?i alege punând în mijlocul hergheliei o tavà plin? cu j?ratic, ?i care dintre cai a veni la j?ratic s? m?nânce, acela are s? te duc? la împ?r??ie ?i are s? te scape din multe primejdii. ?ine minte ce-?i spun eu, c? poate s? ne mai întâlnim la vrun cap?t de lume: c?ci deal cu deal se ajunge, dar înc? om cu om!

    ?i pe când vorbea baba aceste, o vede înv?luit? într-un hobot alb, ridicându-se în v?zduh, apoi în?l?ându-se tot mai sus, ?i dup? aceea n-o mai z?ri defel. Atunci o înfiorare cuprinde pe fiul craiului, r?mânând uimit de spaim? ?i mirare, dar pe urm?, venindu-i inima la loc ?i plin de încredere în sine c? va izbuti la ceea ce gândea, se înf??i?az? înaintea tat?-s?u, zicând:

    — D?-mi voie ca s? m? duc ?i eu pe urma fra?ilor mei, nu de alta, dar ca s?-mi încerc norocul. ?i ori oi putea izbuti, ori nu, dar î?i f?g?duiesc dinainte c?, odat? pornit din casa d-tale, înapoi nu m-oi mai întoarce, s? ?tiu bine c? m-oi întâlni ?i cu moartea în cale.

    — Lucru negândit, dragul tatei, s? aud a?a vorbe tocmai din gura ta, zise craiul. Fra?ii t?i au dovedit c? nu au inim? într-în?ii, ?i din partea lor mi-am luat toat? n?dejdea. Doar tu s? fii mai viteaz, dar parc? tot nu-mi vine a crede. Îns?, dac? vrei ?i vrei numaidecât s? te duci, eu nu te opresc, dar mi-i nu cumva s? te întâlne?ti cu scârba în drum ?i s? dai ?i tu cinstea pe ru?ine, c-apoi atunci curat î?i spun c? nu mai ai ce c?uta la casa mea.

    — Apoi d?, tat?, omul e dator s? se încerce. Am s? pornesc ?i eu într-un noroc ?i ### a da Dumnezeu! Numai, te rog, d?-mi calul, armele ?i hainele cu care ai fost d-ta mire, ca s? m? pot duce.

    Craiul, auzind aceasta, parc? nu i-a prea venit la socoteal? ?i, încre?ind din sprâncene, a zis:

    — Hei, hei! dragul tatei, cu vorba aceasta mi-ai adus aminte de cântecul cela:

    Voinic tân?r, cal b?trân,
    Greu se-ng?duie la drum!
    D-apoi calul meu de pe atunci cine mai ?tie unde i-or fi putrezind ciolanele! C? doar nu era s? tr?iasc? un veac de om! Cine ?i-a vârât în cap ?i una ca aceasta, acela înc?-i unul... Ori vorba ceea: Pesemne umbli dup? cai mor?i s? le iei potcoavele.

    — Tat?, atâta cer ?i eu de la d-ta. Acum, ori c-a fi tr?ind calul, ori c? n-a fi tr?ind, aceasta m? prive?te pe mine; numai vreau s? ?tiu dac? mi-l dai ori ba.

    — Din partea mea, dat s?-?i fie, dragul tatei, dar mi-i de-a mirarea de unde ai s?-l iei, dac? n-are fiin?? pe lume.

    — Despre aceasta nu m? plâng eu, tat?, bine c? mi l-ai dat; de unde-a fi, de unde n-a fi, dac? l-oi g?si, al meu s? fie.

    ?i atunci, odat? se suie în pod ?i coboar? de-acolo un c?p?stru, un frâu, un bici ?i o ?a, toate colb?ite, sfarogite ?i vechi ca p?mântul. Apoi mai scoate dintr-un gherghiriu ni?te straie foarte vechi, un arc, ni?te s?ge?i, un palo? ?i un buzdugan, toate pline de rugin?, ?i se apuc? de le grije?te bine ?i le pune deoparte. Pe urm? umple o tava cu j?ratic, se duce cu dânsa la herghelie ?i o pune jos între cai. ?i atunci, numai iaca ce iese din mijlocul hergheliei o r?pciug? de cal, greb?nos, dupuros ?i slab, de-i num?rai coastele; ?i venind de-a dreptul la tava, apuc? o gur? de j?ratic. Fiul craiului îi ?i trage atunci cu frâul în cap, zicând:

    — Ghijoag? urâcioas? ce e?ti! din to?i caii, tocmai tu te-ai g?sit s? m?nânci j?ratic? De te-a împinge p?catul s? mai vii o dat?, vai de steaua ta are s? fie!

    Apoi începe a purta caii încolo ?i încoace, ?i numai iaca sl?b?tura cea de cal iar se repede ?i apuc? o gur? de j?ratic. Fiul craiului îi mai trage ?i atunci un frâu în cap, cât ce poate, ?i apoi iar începe a purta caii de colo pân? colo, s? vad?, nu cumva a veni alt cal s? m?nânce j?ratic. ?i numai iaca, ?i a treia oar?, tot gloaba cea de cal vine ?i începe a mânca la j?ratic, de n-a mai r?mas. Atunci fiul craiului, mânios, îi mai trage un frâu, iar cât ce poate, apoi îl prinde în c?p?stru ?i, punându-i frâul în cap, zice în gândul s?u: "S?-l iau, ori s?-i dau drumul? M? tem c? m-oi face de râs. Decât cu a?a cal, mai bine pedestru".

    ?i ### sta el în cumpene, s?-l ia, s? nu-l ia, calul se ?i scutur? de trei ori, ?i îndat? r?mâne cu p?rul lins-prelins ?i tân?r ca un tretin, de nu era alt mânzoc mai frumos în toat? herghelia. ?i apoi, uitându-se ?int? în ochii fiului de crai, zice:

    — Sui pe mine, st?pâne, ?i ?ine-te bine! Fiul craiului, punându-i zabala în gur?, încalec?, ?i atunci calul odat? zboar? cu dânsul pân? la nouri ?i apoi se las? în jos ca o s?geat?. Dup? aceea mai zboar? înc? o dat? pân? la lun? ?i iar se las? în jos mai iute decât fulgerul. ?i unde nu mai zboar? ?i a treia oar? pân? la soare ?i, când se las? jos, întreab?:

    — Ei, st?pâne, ### ?i se pare? Gândit-ai vrodat? c? ai s? ajungi: soarele cu picioarele, luna cu mâna ?i prin nouri s? cau?i cununa?

    — ### s? mi se par?, dragul meu tovar??? Ia, m-ai b?gat în toate grozile mor?ii, c?ci, cuprins de ame?eal?, nu mai ?tiam unde m? g?sesc ?i cât pe ce erai s? m? pr?p?de?ti.

    — Ia, a?a am ame?it ?i eu, st?pâne, când mi-ai dat cu frâul în cap, s? m? pr?p?de?ti, ?i cu asta am vrut s?-mi r?storc cele trei lovituri. Vorba ceea: una pentru alta. Acum cred c? m? cuno?ti ?i de urât ?i de frumos, ?i de b?trân ?i de tân?r, ?i de slab ?i de puternic; de-aceea m? fac iar ### m-ai v?zut în herghelie, ?i de-acum înainte sunt gata s? te întov?r??esc oriunde mi-i porunci, st?pâne. Numai s?-mi spui dinainte ### s? te duc: ca vântul ori ca gândul?

    — De mi-i duce ca gândul, tu mi-i pr?p?di, iar de mi-i duce ca vântul, tu mi-i folosi, c?lu?ul meu, zise fiul craiului.

    — Bine, st?pâne. Acum sui pe mine f?r? grij? ?i hai s? te duc unde vrei.

    Fiul craiului, înc?lecând, îl neteze?te pe coam? ?i zice: — Hai, c?lu?ul meu! Atunci calul zboar? lin ca vântul, ?i când vântul a aburit, iaca ?i ei la crai în ograd? au sosit.

    — Bun sosit la noi, voinice! zise craiul, cam cu jum?tate de gur?. Dar aista cal ?i l-ai ales?...

    — Apoi d?, tat?, ### a dat târgul ?i norocul; am de trecut prin multe locuri ?i nu vreau s? m? ia oamenii la ochi. M-oi duce ?i eu cât c?lare, cât pe jos, ### oi putea.

    ?i zicând aceste, pune tarni?a pe cal, anin? armele la oblânc, î?i ia merinde ?i bani de ajuns, schimburi în desagi ?i o plosc? plin? cu ap?. Apoi s?rut? mâna tat?-s?u, primind carte de la dânsul c?tre împ?ratul, zice r?mas bun fra?ilor s?i ?i a treia zi c?tre sear? porne?te ?i el, mergând din pasul calului. ?i merge el, ?i merge, pân? se înnopteaz? bine. ?i, prin dreptul podului, numai iaca îi iese ?i lui ursul înainte, morn?ind înfrico?at. Calul atunci d? n?val? asupra ursului, ?i fiul craiului, ridicând buzduganul s? dea, numai iaca ce aude glas de om zicând:

    — Dragul tatei, nu da, c? eu sunt. Atunci fiul craiului descalec?, ?i tat?-s?u, cuprinzându-l în bra?e, îl s?rut? ?i-i zice:

    — F?tul meu, bun tovar?? ?i-ai ales; de te-a înv??at cineva, bine ?i-a priit, iar? de-ai f?cut-o din capul t?u, bun cap ai avut. Mergi de-acum tot înainte, c? tu e?ti vrednic de împ?rat. Numai ?ine minte sfatul ce-?i dau: în c?l?toria ta ai s? ai trebuin?? ?i de r?i, ?i de buni, dar s? te fere?ti de omul ro?, iar? mai ales de cel spân, cât îi putea; s? n-ai de-a face cu dân?ii, c?ci sunt foarte ?ugube?i. ?i, la toat? întâmplarea, calul, tovar??ul t?u, te-a mai sf?tui ?i el ce ai s? faci, c? de multe primejdii m-a sc?pat ?i pe mine în tinere?ile mele! Na-?i acum ?i pielea asta de urs, c? ?i-a prinde bine vreodat?.

    Apoi, dezmierdând calul, îi mai s?rut? de câteva ori pe amândoi ?i le zice:

    — Merge?i în pace, dragii mei. De-acum înainte, Dumnezeu ?tie când ne-om mai vedea!...

    Fiul craiului atunci încalec?, ?i calul, scuturându-se, mai arat?-se o dat? tân?r, ### îi pl?cea craiului, apoi face o s?ritur? înapoi ?i una înainte ?i se cam mai duc la împ?r??ie, Dumnezeu s? ne ?ie, c? cuvântul din poveste, înainte mult mai este. ?i merg ei o zi, merg dou?, ?i merg patruzeci ?i nou?, pân? ce de la o vreme le intr? calea în codru ?i atunci numai iaca ce le iese înainte un om spân ?i zice cu îndr?zneal? fiului de crai:

    — Bun întâlni?ul, voinice! Nu ai trebuin?? de slug? la drum? Prin locurile iestea e cam greu de c?l?torit singur; nu cumva s?-?i ias? vro dihanie ceva înainte ?i s?-?i scurteze c?r?rile. Eu cunosc bine pe-aici, ?i poate mai încolo s? ai nevoie de unul ca mine.

    — Poate s? am, poate s? n-am, zise fiul craiului, uitându-se ?int? în ochii Spânului, dar acum deodat? m? las în voia întâmpl?rii, ?i apoi, dând pinteni calului, porne?te.

    Mai merge el înainte prin codru cât merge, ?i, la o strâmtoare, numai iaca ce Spânul iar îi iese înainte, pref?cut în alte straie, ?i zice cu glas sub?iratic ?i necunoscut:

    — Bun? calea, drume?ule! — Bun? s?-?i fie inima, ### ?i-i c?ut?tura, zise fiul craiului. — Cât despre inima mea, s-o dea Dumnezeu oricui, zise Spânul oftând... Numai ce folos? Omul bun n-are noroc; asta-i ?tiut?; rogu-te, s? nu-?i fie cu sup?rare, drume?ule, dar fiindc? a venit vorba de-a?a, î?i spun, ca la un frate, c? din cruda copil?rie slujesc prin str?ini, ?i încaltea nu mi-ar fi ciud?, când n-a? vra s? m? dau la treab?, c?ci cu munca m-am trezit. Dar a?a, muncesc, muncesc, ?i nu s-alege nimica de mine; pentru c? tot de st?pâni calici mi-am avut parte. ?i vorba ceea: La calic sluje?ti, calic r?mâi. Când a? da odat? peste un st?pân ### gândesc eu, n-a? ?ti ce s? fac s? nu-l smintesc. Nu cumva ai trebuin?? de slug?, voinice? ### te v?d, sameni a avea seu la r?runchi. De ce te scumpe?ti pentru nimica toat? ?i nu-?i iei o slug? vrednic?, ca s?-?i fie mân? de ajutor la drum? Locurile aiestea sunt ?ugube?e; de unde ?tii ### vine întâmplarea, ?i, Doamne fere?te, s? nu-?i cad? greu singur.

    — Acum deodat? înc? tot nu, zise fiul craiului cu mâna pe buzdugan; m-oi mai sluji ?i eu singur, ### oi putea, ?i dând iar pinteni calului, porne?te mai repede.

    ?i mergând el tot înainte prin codri întuneco?i, de la un loc se închide calea ?i încep a i se încurca c?r?rile, încât nu se mai pricepe fiul craiului acum încotro s? apuce ?i pe unde s? mearg?.

    — Ptiu, drace! iaca în ce încurc?tur? am intrat! Asta-i mai r?u decât poftim la mas?, zise el. Nici tu sat, nici tu târg, nici tu nimica. De ce mergi înainte, numai peste pustiet??i dai; parc? a pierit s?mân?a omeneasc? de pe fa?a p?mântului. Îmi pare r?u c? n-am luat m?car spânul cel de-al doilea cu mine. Dac? s-a aruncat în partea mâne-sa, ce-i vinovat el? Tata a?a a zis, îns? la mare nevoie ce-i de f?cut? vorba ceea: R?u-i cu r?u, dar e mai r?u f?r' de r?u. ?i tot horh?ind el când pe o c?rare, când pe un drum p?r?sit, numai iaca ce iar îi iese Spânul înainte, îmbr?cat altfel ?i c?lare pe un cal frumos, ?i, pref?cându-?i glasul, începe a c?ina pe fiul craiului, zicând:

    — S?rmane omule, r?u drum ai apucat! Se vede c? e?ti str?in ?i nu cuno?ti locurile pe aici. Ai avut mare noroc de mine, de n-ai apucat a coborî priporul ista, c? erai pr?p?dit. Ia, colo devale, în înfund?tura ceea, un taur grozav la mul?i bezmetici le-a curmat zilele. ?i eu, mai deun?zi, cât m? vezi de voinic, de-abia am sc?pat de dânsul, ca prin urechile acului. Întoarce-te înapoi, ori, dac? ai de dus înainte, ia-?i un ajutor pe cineva. Chiar ?i eu m-a? tocmi la d-ta, dac? ?i-a fi cu pl?cere.

    — A?a ar trebui s? urmez, om bun, zise fiul craiului, dar ?i-oi spune drept: tata mi-a dat în grij?, când am pornit de-acas?, ca s? m? feresc de omul ro?, iar? mai ales de cel spân, cât oi putea; s? n-am de a face cu dân?ii nici în clin, nici în mînec?; ?i dac? n-ai fi spân, bucuros te-a? tocmi.

    — Hei, hei! c?l?torule. Dac? ?i-i vorba de-a?a, ai s?-?i rupi ciochinele umblând ?i tot n-ai s? g?se?ti slug? ### cau?i d-ta, c? pe-aici sunt numai oameni spâni. ?-apoi, când este la adic?lea, te-a? întreba: ca' ce fel de z?ticneal? ai putea s? întâmpini din pricina asta? Pesemne n-ai auzit vorba ceea: c? de p?r ?i de coate-goale nu se plânge nimene. ?i când nu sunt ochi negri, s?ru?i ?i alba?tri! A?a ?i d-ta: mul?ume?te lui Dumnezeu c? m-ai g?sit ?i tocme?te-m?. ?i dac?-i apuca odat? a te deprinde cu mine, ?tiu bine c? n-am s? pot sc?pa u?or de d-ta, c?ci a?a sunt eu în felul meu, ?tiu una ?i bun?: s?-mi slujesc st?pânul cu dreptate. Hai, nu mai sta la îndoial?, c? m? tem s? nu ne-apuce noaptea pe aici. ?i când ai avea încaltea un cal bun, calea-valea, dar cu smâr?ogul ista î?i duc vergile.

    — Apoi d?, Spânule, nu ?tiu ### s? fac, zise fiul craiului. Din copil?ria mea sunt deprins a asculta de tat? ?i, tocmindu-te pe tine, parc?-mi vine nu ?tiu ###. Dar, fiindc? mi-au mai ie?it pân? acum înainte înc? doi spâni, ?i cu tine al treilea, apoi mai-mi vine a crede c? asta-i ?ara spânilor ?i n-am încotro; mort-copt, trebuie s? te iau cu mine, dac? zici c? ?tii bine locurile pe aici.

    ?i, din dou? vorbe, fiul craiului îl tocme?te ?i dup? aceea pornesc împreun? s? ias? la drum, pe unde arat? Spânul. ?i mergând ei o bucat? bun?, Spânul se preface c?-i e sete ?i cere plosca cu ap? de la st?pânu-s?u. Fiul craiului i-o d?, ?i Spânul, ### o pune la gur?, pe loc o ?i ia, o??rându-se, ?i vars? toat? apa dintr-însa. Fiul craiului zice atunci sup?rat:

    — Dar bine, Spânule, de ce te apuci? Nu vezi c? pe aici e mare lips? de ap?? ?i pe ar?i?a asta o s? ne usc?m de sete.

    — S? avem iertare, st?pâne! Apa era bâhlit? ?i ne-am fi putut boln?vi. Cât despre apa bun?, nu v? îngriji?i; acu? avem s? d?m peste o fântân? cu ap? dulce ?i rece ca ghea?a. Acolo vom poposi pu?in, oi cl?t?ri plosca bine ?-oi umple-o cu ap? proasp?t?, ca s? avem la drum, c?ci mai încolo nu prea sunt fântâni, ?i, din partea apei, mi se pare c? i-om duce dorul. ?i cârnind pe o c?rare, mai merg ei oleac? înainte, pân? ce ajung într-o poian? ?i numai iaca ce dau de o fântân? cu ghizdele de stejar ?i cu un capac deschis în l?turi. Fântâna era adânc? ?i nu avea nici roat?, nici cumpân?, ci numai o scar? de coborât pân? la ap?.

    — Ei, ei! Spânule, acum s? te v?d cât e?ti de vrednic, zise fiul craiului. Spânul atunci zâmbe?te pu?in ?i, coborându-se în fântân?, umple întâi plosca ?i o pune la ?old. Apoi, mai stând acolo în fund pe scar?, aproape de fa?a apei, zice:

    — Ei, da' ce r?coare-i aici! "Chima r?ului pe malul pâr?ului!" Îmi vine s? nu mai ies afar?. Dumnezeu s? u?ureze p?catele celui cu fântâna, c? bun lucru a mai f?cut. Pe ar?i?ele ieste, o r?coreal? ca asta mult pl?te?te!

    Mai ?ede el acolo pu?in ?i apoi iese afar?, zicând: — Doamne, st?pâne, nu ?tii cât m? sim?esc de u?or; parc? îmi vine s? zbor, nu alt?ceva! Ia vâr?-te ?i d-ta oleac?, s? vezi ### ai s? te r?core?ti; a?a are s?-?i vin? de îndemân? dup? asta, de are s? ?i se par? c? e?ti u?or ### îi pana...

    Fiul craiului, boboc în felul s?u la trebi de aieste, se potrive?te Spânului ?i se bag? în fântân?, f?r? s?-i tr?sneasc? prin minte ce i se poate întâmpla. ?i ### sta ?i el acolo de se r?corea, Spânul face tranc! capacul pe gura fântânii, apoi se suie deasupra lui ?i zice cu glas r?ut?cios:

    — Alelei! fecior de om viclean ce te g?se?ti; tocmai de ceea ce te-ai p?zit n-ai sc?pat. Ei, c? bine mi te-am c?ptu?it! Acum s?-mi spui tu cine e?ti, de unde vii ?i încotro te duci, c?, de nu, acolo î?i putrezesc ciolanele!

    Fiul craiului ce era s? fac?? Îi spune cu de-am?nuntul, c?ci, d?, care om nu ?ine la via?? înainte de toate?

    — Bine, atâta am vrut s? aflu din gura ta, pui de viper? ce mi-ai fost, zice atunci Spânul: numai cat? s? fie a?a, c?, de te-oi prinde cu oca mic?, greu are s?-?i cad?. Chiar acum a? putea s? te omor, în voia cea bun?, dar mi-i mil? de tinere?ile tale... Dac? vrei s? mai vezi soarele cu ochii ?i s? mai calci pe iarb? verde, atunci jur?-mi-te pe ascu?i?ul palo?ului t?u c? mi-i da ascultare ?i supunere întru toate, chiar ?i-n foc de ?i-a? zice s? te arunci. ?i, de azi înainte, eu o s? fiu în locul t?u nepotul împ?ratului, despre care mi-ai vorbit, iar? tu — sluga mea; ?i atâta vreme s? ai a m? sluji, pân? când îi muri ?i iar îi învia. ?i oriunde vei merge cu mine, nu care cumva s? ble?te?ti din gur? c?tre cineva despre ceea ce a urmat între noi, c? te-am ?ters de pe fa?a p?mântului. Î?i place a?a s? mai tr?ie?ti, bine-de-bine; iar? de nu, spune-mi verde în ochi, ca s? ?tiu ce leac trebuie s?-?i fac...

    Fiul craiului, v?zându-se prins în cle?te ?i f?r? nici o putere, îi jur? credin?? ?i supunere întru toate, l?sându-se în ?tirea lui Dumnezeu, ### a vrea el s? fac?. Atunci Spânul pune mâna pe cartea, pe banii ?i pe armele fiului de crai ?i le ia la sine; apoi îl scoate din fântân? ?i-i d? palo?ul s?-l s?rute, ca semn de pecetluire a jur?mântului, zicând:

    — De-acum înainte s? ?tii c? te cheam? Harap-Alb; aista ?i-i numele, ?i altul nu.

    Dup? aceasta încalec?, fiecare pe calul s?u, ?i pornesc, Spânul înainte, ca st?pân, Harap-Alb în urm?, ca slug?, mergând spre împ?r??ie, Dumnezeu s? ne ?ie, c? cuvântul din poveste, înainte mult mai este.

    ?i merg ei, ?i merg, cale lung? s? le-ajung?, trecând peste nou? m?ri, peste nou? ??ri ?i peste nou? ape mari, ?i într-o târzie vreme ajung la împ?r??ie.

    ?i ### ajung, Spânul se înf??i?az? înaintea împ?ratului cu carte din partea craiului. ?i împ?ratul Verde, citind cartea, arde de bucurie c? i-a venit nepotul, ?i pe dat? îl ?i face cunoscut cur?ii ?i fetelor sale, care îl primesc cu toat? cinstea cuvenit? unui fiu de crai ?i mo?tenitor al împ?ratului.

    Atunci Spânul, v?zând c? i s-au prins minciunile de bine, cheam? la sine pe Harap-Alb ?i-i zice cu asprime:

    — Tu s? ?ezi la grajd nedezlipit ?i s? îngrije?ti de calul meu ca de ochii din cap, c? de-oi veni pe-acolo ?i n-oi g?si trebile f?cute dup? plac, vai de pielea ta are s? fie. Dar pân? atunci, na-?i o palm?, ca s? ?ii minte ce ?i-am spus. Bagat-ai în cap vorbele mele?

    — Da, st?pâne, zise Harap-Alb, l?sând ochii în jos. ?i, ie?ind, porne?te la grajd. Cu asta a voit Spânul s?-?i arate arama ?i s? fac? pe HarapAlb ca s?-i ia ?i mai mult frica.

    Fetele împ?ratului întâmplându-se de fa?? când a lovit Spânul pe Harap-Alb, li s-a f?cut mil? de dânsul ?i au zis Spânului cu bini?orul:

    — Vere, nu faci bine ceea ce faci. Dac? este c? a l?sat Dumnezeu s? fim mari peste al?ii, ar trebui s? avem mil? de dân?ii, c? ?i ei, s?rmanii, sunt oameni!

    — Hei, dragele mele vere, zice Spânul cu viclenia lui obicinuit?; d-voastr? înc? nu ?ti?i ce-i pe lume. Dac? dobitoacele n-ar fi fost înfrânate, de demult ar fi sfâ?iat pe om. ?i trebuie s? ?ti?i c? ?i între oameni cea mai mare parte sunt dobitoace, care trebuiesc ?inu?i din frâu, dac? ?i-i voia s? faci treab? cu dân?ii.

    Ei, apoi... zi c? nu-i lumea de-apoi! S? te fereasc? Dumnezeu când prinde m?m?liga coaj?. Vorba ceea:

    D?-mi, Doamne, ce n-am avut,
    S? m? mier ce m-a g?sit.
    Fetele atunci au luat alt? vorb?, dar din inima lor nu s-a ?ters purtarea necuviincioas? a Spânului, cu toate îndrept?rile ?i înrudirea lui, pentru c? bun?tatea nu are de-a face cu r?utatea. Vorba ceea:

    Vi?a-de-vie, tot în vie,
    Iar? vi?a-de-boz, tot r?goz.
    ?i din ceasul acela au început a vorbi ele înde ele, c? Spânul defel nu sam?n? în partea lor, nici la chip, nici la bun?tate; ?i c? Harap-Alb, sluga lui, are o înf??i?are mult mai pl?cut? ?i seam?n? a fi mult mai omenos. Pesemne inima le spunea c? Spânul nu le este v?r, ?i de aceea nu-l puteau mistui. A?a îl urâse ele de tare acum, c?, dac? ar fi fost în banii lor, s-ar fi lep?dat de Spân ca de Ucig?-l-crucea. Dar nu aveau ce se face de împ?ratul, ca s? nu-i aduc? sup?rare.

    Amu, într-una din zile, ### ?edea Spânul la osp?? împreun? cu mo?u-s?u, cu verele sale ?i cu al?ii, câ?i se întâmplase, li s-au adus mai la urm? în mas? ?i ni?te s?l??i foarte minunate. Atunci împ?ratul zice Spânului :

    — Nepoate, mai mâncat-ai s?l??i de aceste de când e?ti? — Ba nu, mo?ule, zice Spânul; tocmai eram s? v? întreb de unde le ave?i, c? tare-s bune!... O haraba întreag? a? fi în stare s? m?nânc, ?i parc? tot nu m-a? s?tura.

    — Te crede mo?ul, nepoate, dar când ai ?ti cu ce greutate se cap?t?! pentru c? numai în Gr?dina Ursului, dac?-i fi auzit de dânsa, se afl? s?l??i de aceste, ?i mai rar om care s? poat? lua dintr-însele ?i s? scape cu via??. Între to?i oamenii din împ?r??ia mea, numai un p?durar se bizuie?te la treaba asta. ?i acela, el ?tie ce face, ce drege, de-mi aduce din când în când a?a, câte pu?ine, de poft?.

    Spânul, voind s? piard? acum pe Harap-Alb cu orice pre?, zise împ?ratului:

    — Doamne, mo?ule, de nu mi-a aduce sluga mea s?l??i de aceste ?i din piatra seac?, mare lucru s? fie!

    — Ce vorbe?ti, nepoate! zise împ?ratul; unul ca dânsul, ?i înc? necunosc?tor de locurile acestea, ### crezi c? ar putea face aceast? slujb?? Doar de ?i-i greu de via?a lui.

    — Ia las', mo?ule, nu-i duce grija; pun r?m??ag c? are s?-mi aduc? s?l??i întocmai ca aceste, ?i înc? multe, c? ?tiu eu ce poate el.

    ?-odat? cheam? Spânul pe Harap-Alb ?i-i zice r?stit: — Acum degrab? s? te duci ### îi ?ti tu ?i s?-mi aduci s?l??i de aceste din Gr?dina Ursului. Hai, ie?i repede ?i porne?te, c? nu-i vreme de pierdut. Dar nu cumva s? faci de altfel, c? nici în borta ?oarecului nu e?ti sc?pat de mine!

    Harap-Alb iese mâhnit, se duce în grajd ?i începe a-?i netezi calul pe coam?, zicând:

    — Ei, c?lu?ul meu, când ai ?ti tu în ce necaz am intrat! Sfânt s? fie rostul t?tâne-meu, c? bine m-a înv??at! A?a-i c?, dac? n-am ?inut seam? de vorbele lui, am ajuns slug? la dârloag? ?i acum, vrând-nevrând, trebuie s-ascult, c? mi-i capul în primejdie?

    — St?pâne, zise atunci calul; de-acum înainte, ori cu capul de piatr?, ori cu piatra de cap, tot atâta-i: fii odat? b?rbat ?i nu-?i face voie rea. Încalec? pe mine ?i hai! ?tiu eu unde te-oi duce, ?i mare-i Dumnezeu, ne-a sc?pa el ?i din aceasta!

    Harap-Alb, mai prinzând oleac? la inim?, încalec? ?i se las? în voia calului, unde vrea el s?-l duc?.

    Atunci calul porne?te la pas, pân? ce iese mai încolo, ca s? nu-i vad? nimene. Apoi î?i arat? puterile sale, zicând:

    — St?pâne, ?ine-te bine pe mine, c? am s? zbor lin ca vântul, s? cutreier?m p?mântul. Mare-i Dumnezeu ?i me?teru-i dracul. Helbet! vom putea veni de hac ?i Spânului celuia, nu-i e vremea trecut?.

    ?i odat? zboar? calul cu Harap-Alb pân? la nouri; apoi o ia de-a curmezi?ul p?mântului: pe deasupra codrilor, peste vârful mun?ilor, peste apa m?rilor ?i dup? aceea se las? încet- încet într-un ostrov mândru din mijlocul unei m?ri, lâng? o c?su?? singuratic?, pe care era crescut ni?te mu?chi pletos de o podin? de gros, moale ca m?tasa ?i verde ca buraticul.

    Atunci Harap-Alb descalec?, ?i spre mai mare mirarea lui, numai iaca îl întâmpin? în pragul u?ii cer?etoarea c?reia îi d?duse el un ban de poman?, înainte de pornirea lui de acas?.

    — Ei, Harap-Alb, a?a-i c? ai venit la vorbele mele, c? deal cu deal se ajunge, dar înc? om cu om? Afl? acum c? eu sunt Sfânta Duminic? ?i ?tiu ce nevoie te-a adus pe la mine. Spânul vrea s?-?i r?pun? capul cu orice chip ?i de-aceea te-a trimis s?-i aduci s?l??i din Gr?dina Ursului, dar i-or da ele odat? pe nas... R?mâi aici în ast?-noapte, ca s? v?d ce-i de f?cut.

    Harap-Alb r?mâne bucuros, mul?umind Sfintei Duminici pentru buna g?zduire ?i îngrijirea ce are de el.

    — Fii încredin?at c? nu eu, ci puterea milosteniei ?i inima ta cea bun? te ajut?, Harap-Alb, zice Sfânta Duminic? ie?ind ?i l?sându-l în pace s? se lini?teasc?.

    ?i ### iese Sfânta Duminic? afar?, odat? ?i porne?te descul?? prin rou?, de culege o poal? de somnoroas?, pe care o fierbe la un loc cu o vadr? de lapte dulce ?i cu una de miere ?i apoi ia mursa aceea ?i iute se duce de o toarn? în fântâna din Gr?dina Ursului, care fântân? era plin? cu ap? pân? la gur?. ?i mai stând Sfânta Duminic? oleac? în preajma fântânii, numai iaca ce vede c? vine ursul cu o falc? în cer ?i cu una în p?mânt, morn?ind înfrico?at. ?i ### ajunge la fântân?, ### începe a bea lacom la ap? ?i a-?i linge buzele de dulcea?a ?i bun?tatea ei. ?i mai st? din b?ut, ?i iar începe a morn?i; ?i iar mai bea câte un r?stimp, ?i iar morn?ie?te, pân? ce, de la o vreme, încep a-i sl?bi puterile ?i, cuprins de ame?eal?, pe loc cade jos ?i adoarme mort, de puteai s? tai lemne pe dânsul.

    Atunci Sfânta Duminic?, v?zându-l a?a, într-o clip? se duce ?i, de?teptând pe Harap-Alb chiar în miezul nop?ii, îi zice:

    — Îmbrac?-te iute în pielea cea de urs, care o ai de la tat?- t?u, apuc? pe ici tot înainte, ?i ### îi ajunge în r?scrucile drumului, ai s? dai de Gr?dina Ursului. Atunci sai repede înl?untru de-?i ia s?l??i într-ales, ?i câte-i vrea de multe, c?ci pe urs l-am pus eu la cale. Dar, la toat? întâmplarea, de-i vedea ?i-i vedea c? s-a trezit ?i n?v?le?te la tine, zvârle-i pielea cea de urs ?i apoi fugi încoace spre mine cât îi putea.

    Harap-Alb face ### îi zice Sfânta Duminic?. ?i ### ajunge în gr?din?, odat? începe a smulge la s?l??i într-ales ?i leag? o sarcin? mare, mare, cât pe ce s? n-o poat? ridica în spinare. ?i când s? ias? cu dânsa din gr?din?, iaca ursul se treze?te, ?i dup? dânsul, Gavrile! Harap-Alb, dac? vede reaua, i-arunc? pielea cea de urs, ?i apoi fuge cât ce poate cu sarcina în spate, tot înainte la Sfânta Duminic?, sc?pând cu obraz curat.

    Dup? aceasta, Harap-Alb, mul?umind Sfintei Duminici pentru binele ce i-a f?cut, îi s?rut? mâna, apoi î?i ia s?l??ile ?i, înc?lecând, porne?te spre împ?r??ie, Dumnezeu s? ne ?ie, c? cuvântul din poveste, înainte mult mai este.

    ?i mergând tot ### s-a dus, de la o vreme ajunge la împ?r??ie ?i d? s?l??ile în mâna Spânului.

    Împ?ratul ?i fetele sale, v?zând aceasta, le-a fost de-a mirarea. Atunci Spânul zice îngâmfat:

    — Ei, mo?ule, ce mai zici? — Ce s? zic, nepoate? Ia, când a? avé eu o slug? ca aceasta, nu i-a? trece pe dinainte.

    — D-apoi de ce mi l-a dat tata de-acas?? numai de vrednicia lui, zise Spânul; c?ci altfel nu-l mai luam dup? mine, ca s?-mi încurce zilele.

    La vro câteva zile dup? aceasta, împ?ratul arat? Spânului ni?te pietre scumpe, zicând:

    — Nepoate, mai v?zut-ai pietre nestemate a?a de mari ?i frumoase ca acestea de când e?ti?

    — Am v?zut eu, mo?ule, felurite pietre scumpe, dar ca aceste, drept s?-?i spun, n-am v?zut. Oare pe unde se pot g?si a?a pietre?

    — Pe unde s? se g?seasc?, nepoate! Ia, în P?durea Cerbului. ?i cerbul acela este b?tut tot cu pietre scumpe, mult mai mari ?i mai frumoase decât aceste. Mai întâi, cic? are una în frunte, de str?luce?te ca soarele. Dar nu se poate apropia nimene de cerb, c?ci este solomonit ?i nici un fel de arm? nu-l prinde; îns? el, pe care l-a z?ri, nu mai scap? cu via??. De-aceea fuge lumea de dânsul de-?i scoate ochii; ?i nu numai atâta, dar chiar când se uit? la cineva, fie om sau orice dihanie a fi, pe loc r?mâne moart?. ?i cic? o mul?ime de oameni ?i de s?lb?t?ciuni zac f?r? suflare în p?durea lui numai din ast? pricin?: se vede c? este solomonit, întors de la ?â??, sau dracul mai ?tie ce are de-i a?a de primejdios. Dar cu toate aceste, trebuie s? ?tii, nepoate, c? unii oameni îs mai al dracului decât dracul; nu se astâmp?r? nici în ruptul capului; m?car c? au p??it multe, tot cearc? prin p?durea lui, s? vad?, nu l-or putea g?bui cumva? ?i care dintre ei are îndr?zneala mare ?i noroc ?i mai mare, umblând pe acolo, g?se?te din întâmplare câte o piatr? de aceste, picat? de pe cerb, când se scutur? el la ?apte ani o dat?, ?i apoi aceluia om nu-i trebuie alt? negustorie mai bun?. Aduce piatra la mine ?i i-o pl?tesc cât nu face; ba înc? sunt bucuros c? o pot c?p?ta. ?i afl?, nepoate, c? asemene pietre fac podoaba împ?r??iei mele, nu se g?sesc altele mai mari ?i mai frumoase decât aceste la nici o împ?r??ie, ?i de-aceea s-a dus vestea despre ele în toat? lumea. Mul?i împ?ra?i ?i crai înadins vin s? le vad?, ?i li-i de-a mirarea de unde le am.

    — Doamne, mo?ule! zise atunci Spânul; s? nu te superi, dar nu ?tiu ce fel de oameni frico?i ave?i pe aici. Eu pun r?m??ag pe ce vrei c? sluga mea are s?-mi aduc? pielea cerbului aceluia, cu cap cu tot, a?a împodobit ### este.

    ?-odat? cheam? Spânul pe Harap-Alb ?i-i zice: — Du-te în P?durea Cerbului, ### îi ?ti tu, ?i m?car f? pe dracul în patru, sau orice-i face, dar numaidecât s?-mi aduci pielea cerbului, cu cap cu tot, a?a b?tute cu pietre scumpe, ### se g?sesc. ?i doar te-a împinge p?catul s? clinte?ti vreo piatr? din locul s?u, iar? mai ales acea mare din fruntea cerbului, c-apoi atâta ?i-i leacul! Hai, porne?te iute, c? nu-i vreme de pierdut!

    Harap-Alb vede el bine unde merge treaba, c? doar nu era din butuci; dar neavând încotro, iese mâhnit, se duce iar în grajd la cal ?i, netezindu-l pe coam?, îi zice:

    — Dragul meu c?lu?, la grea belea m-a vârât iar Spânul!... De-oi mai sc?pa ?i din asta cu via??, apoi tot mai am zile de tr?it. Dar nu ?tiu, z?u, la cât mi-a sta norocul!

    — Nu-i nimica, st?pâne, zise calul. Capul de-ar fi s?n?tos, c? belelele curg gârl?. Poate ai primit porunc? s? jupe?ti piatra morii ?i s? duci pielea la împ?r??ie...

    — Ba nu, c?lu?ul meu; alta ?i mai înfrico?at?, zise Harap- Alb.

    — Vorb? s? fie, st?pâne, c? tocmeala-i gata, zise calul. Nu te teme, ?tiu eu n?zdr?v?nii de ale Spânului; ?i s? fi vrut, de demult i-a? fi f?cut pe obraz, dar las?-l s?-?i mai joace calul. Ce gânde?ti? ?i unii ca ace?tia sunt trebuitori pe lume câteodat?, pentru c? fac pe oameni s? prind? la minte... Zi ?i d-ta c? ai avut s? tragi un p?cat str?mo?esc. Vorba ceea: "P?rin?ii m?nânc? agurid?, ?i fiilor li se strepezesc din?ii". Hai, nu mai sta la gânduri; încalec? pe mine ?i pune-?i n?dejdea în Dumnezeu, c? mare-i puterea Lui; nu ne-a l?sa el s? suferim îndelung. ### vrei. "Ce-i e scris omului în frunte-i e pus." Doar' mare-i Cel-de-sus! S-or sfâr?i ele ?i aceste de la o vreme...

    Harap-Alb atunci încalec?, ?i calul porne?te la pas, pân? ce iese mai încolo departe, ca s? nu-i ia lumea la ochi. ?i apoi, încordându-se ?i scuturându-se o dat? voinice?te, iar?-?i arat? puterile, zicând:

    — ?ine-te zdrav?n, st?pâne, c? iar am s? zbor:

    În înaltul cerului,
    V?zduhul p?mântului;
    Pe deasupra codrilor,
    Peste vârful mun?ilor,
    Prin cea?a m?gurilor,
    Spre noianul m?rilor,
    La cr?iasa zânelor,
    Minunea minunilor,
    Din ostrovul florilor.
    ?i zicând aceste, odat? ?i zboar? cu Harap-Alb

    În înaltul cerului,
    V?zduhul p?mântului;
    ?i o ia de-a curmezi?:
    De la nouri c?tre soare,
    Printre lun? ?i luceferi,
    Stele mândre lucitoare,
    ?i apoi se las? lin ca vântul:
    În ostrovul florilor,
    La cr?iasa zânelor,
    Minunea minunilor.
    ?i când vântul a aburit, iaca ?i ei la Sfânta Duminic? iar au sosit. Sfânta Duminic? era acas? ?i, ### a v?zut pe Harap-Alb poposind la u?a ei, pe loc l-a întâmpinat ?i i-a zis cu blânde?e:

    — Ei, Harap-Alb, a?a-i c? iar te-a ajuns nevoia de mine? — A?a este, m?icu??, r?spunse Harap-Alb, cufundat în gânduri ?i galben la fa??, de parc?-i luase pânza de pe obraz. Spânul vrea s?-mi r?pun? capul cu orice pre?. ?i de-a? muri mai degrab?, s? scap odat? de zbucium: decât a?a via??, mai bine moarte de o mie de ori!

    — Vai de mine ?i de mine, Harap-Alb, zise Sfânta Duminic?; parc? nu te-a? fi crezut a?a slab de înger, dar, dup? cât v?d, e?ti mai fricos decât o femeie! Hai, nu mai sta ca o g?in? plouat?! r?mâi la mine în ast? noapte ?i ?i-oi da eu vrun ajutor. Mare-i Dumnezeu! N-a mai fi el dup? gândul Spânului. Îns? mai rabd? ?i tu, f?tul meu, c? mult ai avut de r?bdat ?i pu?in mai ai. Pân-acum ?i-a fost mai greu, dar de-acum înainte tot a?a are s?-?i fie, pân? ce-i ie?i din slujba Spânului, de la care ai s? tragi înc? multe necazuri, dar ai s? scapi din toate cu capul teaf?r, pentru c? norocul te ajut?.

    -- -- -- Buya-13 / Herodan-13.

    Romani curses!

  16. #41
    Quote Originally Posted by McCaef View Post
    Acum cic? era odat? într-o ?ar? un crai, care avea trei feciori. ?i craiul acela mai avea un frate mai mare, care era împ?rat într-o alt? ?ar?, mai dep?rtat?. ?i împ?ratul, fratele craiului, se numea Verde-împ?rat; ?i împ?ratul Verde nu avea feciori, ci numai fete. Mul?i ani trecur? la mijloc de când ace?ti fra?i nu mai avur? prilej a se întâlni amândoi. Iar? verii, adic? feciorii craiului ?i fetele împ?ratului, nu se v?zuse niciodat? de când erau ei. ?i a?a veni împrejurarea de nici împ?ratul Verde nu cuno?tea nepo?ii s?i, nici craiul nepoatele sale: pentru c? ?ara în care împ?r??ea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a p?mântului, ?i cr?ia istuilalt la o alt? margine. ?i apoi, pe vremile acelea, mai toate ??rile erau bântuite de r?zboaie grozave, drumurile pe ape ?i pe uscat erau pu?in cunoscute ?i foarte încurcate ?i de aceea nu se putea c?l?tori a?a de u?or ?i f?r? primejdii ca în ziua de ast?zi. ?i cine apuca a se duce pe atunci într-o parte a lumii adeseori dus r?mânea pân? la moarte.

    Dar ia s? nu ne dep?rt?m cu vorba ?i s? încep a dep?na firul pove?tii.

    Amu cic? împ?ratul acela, aproape de b?trâne?e, c?zând la z?care, a scris c?tre fr??ine-s?u craiului, s?-i trimit? grabnic pe cel mai vrednic dintre nepo?i, ca s?-l lase împ?rat în locul s?u dup? moartea sa. Craiul, primind cartea, îndat? chem? tustrei feciorii înaintea sa ?i le zise:

    — Iaca ce-mi scrie frate-meu ?i mo?ul vostru. Care dintre voi se simte destoinic a împ?r??i peste o ?ar? a?a de mare ?i bogat?, ca aceea, are voie din partea mea s? se duc?, ca s? împlineasc? voin?a cea mai de pe urm? a mo?ului vostru.

    Atunci feciorul cel mai mare ia îndr?zneal? ?i zice :

    — Tat?, eu cred c? mie mi se cuvine aceast? cinste, pentru c? sunt cel mai mare dintre fra?i; de aceea te rog s?-mi dai bani de cheltuial?, straie de primeneal?, arme ?i cal de c?l?rie, ca s? ?i pornesc, f?r? z?bav?.

    — Bine, dragul tatei, dac? te bizuie?ti c?-i putea r?zbate pân? acolo ?i crezi c? e?ti în stare a cârmui ?i pe al?ii, alege-?i un cal din herghelie, care-i vrea tu, ia-?i bani cât ?i-or trebui, haine care ?i-or pl?cea, arme care-i crede c?-?i vin la socoteal? ?i mergi cu bine, f?tul meu.

    Atunci feciorul craiului î?i ia cele trebuitoare, s?rut? mâna t?tâne-s?u, primind carte de la dânsul c?tre împ?ratul, zice r?mas bun fra?ilor s?i ?i apoi încalec? ?i porne?te cu bucurie spre împ?r??ie.

    Craiul îns?, vrând s?-l ispiteasc?, tace molcum ?i, pe înserate, se îmbrac? pe ascuns într-o piele de urs, apoi încalec? pe cal, iese înaintea fecioru-s?u pe alt? cale ?i se bag? sub un pod. ?i când s? treac? fiu-s?u pe acolo, numai iaca la cap?tul podului îl ?i întâmpin? un urs morn?ind. Atunci calul fiului de crai începe a s?ri în dou? picioare, for?ind, ?i cât pe ce s? izbeasc? pe st?pânu-s?u. ?i fiul craiului, nemaiputând struni calul ?i neîndr?znind a mai merge înainte, se întoarn? ru?inat înapoi la tatu-s?u. Pân? s? ajung? el, craiul pe de alt? parte ?i ajunsese acas?, d?duse drumul calului, îndosise pielea cea de urs ?i a?tepta acum s? vin? fecioru-s?u. ?i numai iaca îl ?i vede venind repede, dar nu a?a dup? ### se dusese.

    — Da' ce-ai uitat, dragul tatei, de te-ai întors înapoi? zise craiul cu mirare. Aista nu-i semn bun, dup? cât ?tiu eu.

    — De uitat, n-am uitat nimica, tat?, dar ia, prin dreptul unui pod, mi-a ie?it înainte un urs grozav, care m-a vârât în to?i sp?rie?ii. ?i cu mare ce sc?pând din labele lui, am g?sit cu cale s? m? întorc la d-ta acas? decât s? fiu prada fiarelor s?lbatice. ?i de-acum înainte, duc?-se, din partea mea, cine ?tie, c? mie unuia nu-mi trebuie nici împ?r??ie, nici nimica; doar n-am a tr?i cât lumea, ca s? mo?tenesc p?mântul.

    — Despre aceasta bine ai chitit-o, dragul tatei. Se vede lucru c? nici tu nu e?ti de împ?rat, nici împ?r??ia pentru tine; ?i decât s? încurci numai a?a lumea, mai bine s? ?ezi departe, ### zici, c?ci, mila Domnului: "Lac de-ar fi, broa?te sunt destule". Numai a? vrea s? ?tiu, ### r?mâne cu mo?u-t?u. A?a-i c? ne-am încurcat în sl?b?ciune?

    — Tat?, zise atunci feciorul cel mijlociu, s? m? duc eu, dac? vrei.

    — Ai toat? voia de la mine, f?tul meu, dar mare lucru s? fie de nu ?i s-or t?ia ?i ?ie c?r?rile. Mai ?tii p?catul, poate s?-?i ias? înainte vreun iepure, ceva... ?i popâc! m-oi trezi cu tine acas?, ca ?i cu frate-t?u, ?-apoi atunci ru?inea ta n-a fi proast?. Dar d?, cearc? ?i tu, s? vezi ### ?i-a sluji norocul. Vorba ceea: "Fiecare pentru sine, croitor de pâine". De-i izbuti, bine-de-bine, iar? de nu, au mai p??it ?i al?i voinici ca tine...

    Atunci feciorul cel mijlociu, preg?tindu-?i cele trebuitoare ?i primind ?i el carte din mâna tat?-s?u c?tre împ?ratul, î?i ia ziua bun? de la fra?i, ?i a doua zi porne?te ?i el. ?i merge, ?i merge, pân? se înnopteaz? bine. ?i când prin dreptul podului, numai iaca ?i ursul: mor! mor! mor! Calul fiului de crai începe atunci a for?i, a s?ri în dou? picioare ?i a da înapoi. ?i fiul craiului, v?zând c? nu-i lucru de ?ag?, se las? ?i el de împ?r??ie ?i, cu ru?inea lui, se întoarce înapoi la tat?-s?u acas?. Craiul, ### îl vede, zice:

    — Ei, dragul tatei, a?a-i c? s-a împlinit vorba ceea: "Ap?r?-m? de g?ini, c? de câini nu m? tem".

    — Ce fel de vorb?-i asta, tat??! zise fiu-s?u ru?inat; la d-ta ur?ii se cheam? g?ini? Ba, ia acum cred eu fr??ine-meu, c? a?a urs o?tirea întreag? este în stare s? o zdrumice... Înc? m? mir ### am sc?pat cu via??; lehamite ?i de împ?r??ie ?i de tot, c? doar, slav? Domnului, am ce mânca la casa d-tale.

    — Ce mânca v?d eu bine c? ai, despre asta nu e vorb?, f?tul meu, zise craiul posomorât, dar ia spune?i-mi: ru?inea unde o pune?i? Din trei feciori câ?i are tata, nici unul s? nu fie bun de nimica?!

    Apoi, drept s? v? spun, c? atunci degeaba mai strica?i mâncarea, dragii mei... S? umbla?i numai a?a, frunza fr?sinelului, toat? via?a voastr? ?i s? v? l?uda?i c? sunte?i feciori de crai, asta nu miroase a nas de om... ### v?d eu, frate-meu se poate culca pe o ureche din partea voastr?; la sfântul A?teapt? s-a împlini dorin?a lui. Halal de nepo?i ce are! Vorba ceea:

    La pl?cinte, înainte
    ?i la r?zboi, înapoi.
    Fiul craiului cel mai mic, f?cându-se atunci ro? ### îi gotca, iese afar? în gr?din? ?i începe a plânge în inima sa, lovit fiind în adâncul sufletului de ap?s?toarele cuvinte ale p?rintelui s?u. ?i ### sta el pe gânduri ?i nu se dumerea ce s? fac? pentru a sc?pa de ru?ine, numai iaca se treze?te dinaintea lui cu o bab? gârbovit? de b?trâne?e, care umbla dup? milostenie.

    — Da' ce stai a?a pe gânduri, luminate cr?i?or? zise baba; alung? mâhnirea din inima ta, c?ci norocul î?i râde din toate p?r?ile ?i nu ai de ce fi sup?rat. Ia, mai bine miluie?te baba cu ceva.

    — Ia las?-m?-ncolo, m?tu??, nu m? sup?ra, zise fiul craiului; acum am altele la capul meu.

    — Fecior de crai, vedea-te-a? împ?rat! Spune babei ce te chinuie?te; c?, de unde ?tii, poate s?-?i ajute ?i ea ceva.

    — M?tu??, ?tii ce? Una-i una ?i dou?-s mai multe; las?-m?-n pace, c? nu-mi v?d lumea înaintea ochilor de necaz.

    — Luminate cr?i?or, s? nu b?nuie?ti, dar nu te iu?i a?a de tare, c? nu ?tii de unde-?i poate veni ajutor.

    — Ce vorbe?ti în dodii, m?tu??? Tocmai de la una ca d-ta ?i-ai g?sit s? a?tept eu ajutor?

    — Poate ?i-i de?an? de una ca aceasta? zise baba. Hei, luminate cr?i?or! Cel-de-sus vars? darul s?u peste cei neputincio?i; se vede c? a?a place sfin?iei-sale. Nu c?uta c? m? vezi gârbov? ?i strem?uroas?, dar, prin puterea ce-mi este dat?, ?tiu dinainte ceea ce au de gând s? izvodeasc? puternicii p?mântului ?i adeseori râd cu hohot de nepriceperea ?i sl?biciunea lor. A?a-i c? nu-?i vine a crede, dar s? te fereasc? Dumnezeu de ispit?! C?ci multe au mai v?zut ochii mei de-atâta amar de veacuri câte port pe umerii ace?tia. Of! cr?i?orule! crede-m?, c? s? aibi tu puterea mea, ai vântura ??rile ?i m?rile, p?mântul l-ai da de-a dura, lumea aceasta ai purta-o, uite a?a, pe degete, ?i toate ar fi dup? gândul t?u. Dar uite ce vorbe?te gârbova ?i neputincioasa! Iart?-m?, Doamne, c? nu ?tiu ce mi-a ie?it din gur?! Luminate cr?i?or, miluie?te baba cu ceva!

    Fiul craiului, fermecat de vorbele babei, scoate atunci un ban ?i zice:

    — ?ine, m?tu??, de la mine pu?in ?i de la Dumnezeu mult.

    — De unde dai, milostivul Dumnezeu s?-?i dea, zise baba, ?i mult s? te înzileasc?, luminate cr?i?or, c? mare norocire te a?teapt?. Pu?in mai este, ?i ai s? ajungi împ?rat, care n-a mai stat altul pe fa?a p?mântului a?a de iubit, de sl?vit ?i de puternic. Acum, luminate cr?i?or, ca s? vezi cât poate s?-?i ajute milostenia, stai lini?tit, uit?-te drept în ochii mei ?i ascult? cu luare-aminte ce ?i-oi spune: du-te la tat?-t?u ?i cere s?-?i dea calul, armele ?i hainele cu care a fost el mire, ?i atunci ai s? te po?i duce unde n-au putut merge fra?ii t?i; pentru c? ?ie a fost scris de sus s?-?i fie dat? aceast? cinste. Tatu-t?u s-a împotrivi ?i n-a vrea s? te lase, dar tu st?ruie?te pe lâng? dânsul cu rug?minte, c? ai s?-l îndupleci. Hainele despre care ?i-am vorbit sunt vechi ?i ponosite, ?i armele ruginite, iar? calul ai s?-l po?i alege punând în mijlocul hergheliei o tavà plin? cu j?ratic, ?i care dintre cai a veni la j?ratic s? m?nânce, acela are s? te duc? la împ?r??ie ?i are s? te scape din multe primejdii. ?ine minte ce-?i spun eu, c? poate s? ne mai întâlnim la vrun cap?t de lume: c?ci deal cu deal se ajunge, dar înc? om cu om!

    ?i pe când vorbea baba aceste, o vede înv?luit? într-un hobot alb, ridicându-se în v?zduh, apoi în?l?ându-se tot mai sus, ?i dup? aceea n-o mai z?ri defel. Atunci o înfiorare cuprinde pe fiul craiului, r?mânând uimit de spaim? ?i mirare, dar pe urm?, venindu-i inima la loc ?i plin de încredere în sine c? va izbuti la ceea ce gândea, se înf??i?az? înaintea tat?-s?u, zicând:

    — D?-mi voie ca s? m? duc ?i eu pe urma fra?ilor mei, nu de alta, dar ca s?-mi încerc norocul. ?i ori oi putea izbuti, ori nu, dar î?i f?g?duiesc dinainte c?, odat? pornit din casa d-tale, înapoi nu m-oi mai întoarce, s? ?tiu bine c? m-oi întâlni ?i cu moartea în cale.

    — Lucru negândit, dragul tatei, s? aud a?a vorbe tocmai din gura ta, zise craiul. Fra?ii t?i au dovedit c? nu au inim? într-în?ii, ?i din partea lor mi-am luat toat? n?dejdea. Doar tu s? fii mai viteaz, dar parc? tot nu-mi vine a crede. Îns?, dac? vrei ?i vrei numaidecât s? te duci, eu nu te opresc, dar mi-i nu cumva s? te întâlne?ti cu scârba în drum ?i s? dai ?i tu cinstea pe ru?ine, c-apoi atunci curat î?i spun c? nu mai ai ce c?uta la casa mea.

    — Apoi d?, tat?, omul e dator s? se încerce. Am s? pornesc ?i eu într-un noroc ?i ### a da Dumnezeu! Numai, te rog, d?-mi calul, armele ?i hainele cu care ai fost d-ta mire, ca s? m? pot duce.

    Craiul, auzind aceasta, parc? nu i-a prea venit la socoteal? ?i, încre?ind din sprâncene, a zis:

    — Hei, hei! dragul tatei, cu vorba aceasta mi-ai adus aminte de cântecul cela:

    Voinic tân?r, cal b?trân,
    Greu se-ng?duie la drum!
    D-apoi calul meu de pe atunci cine mai ?tie unde i-or fi putrezind ciolanele! C? doar nu era s? tr?iasc? un veac de om! Cine ?i-a vârât în cap ?i una ca aceasta, acela înc?-i unul... Ori vorba ceea: Pesemne umbli dup? cai mor?i s? le iei potcoavele.

    — Tat?, atâta cer ?i eu de la d-ta. Acum, ori c-a fi tr?ind calul, ori c? n-a fi tr?ind, aceasta m? prive?te pe mine; numai vreau s? ?tiu dac? mi-l dai ori ba.

    — Din partea mea, dat s?-?i fie, dragul tatei, dar mi-i de-a mirarea de unde ai s?-l iei, dac? n-are fiin?? pe lume.

    — Despre aceasta nu m? plâng eu, tat?, bine c? mi l-ai dat; de unde-a fi, de unde n-a fi, dac? l-oi g?si, al meu s? fie.

    ?i atunci, odat? se suie în pod ?i coboar? de-acolo un c?p?stru, un frâu, un bici ?i o ?a, toate colb?ite, sfarogite ?i vechi ca p?mântul. Apoi mai scoate dintr-un gherghiriu ni?te straie foarte vechi, un arc, ni?te s?ge?i, un palo? ?i un buzdugan, toate pline de rugin?, ?i se apuc? de le grije?te bine ?i le pune deoparte. Pe urm? umple o tava cu j?ratic, se duce cu dânsa la herghelie ?i o pune jos între cai. ?i atunci, numai iaca ce iese din mijlocul hergheliei o r?pciug? de cal, greb?nos, dupuros ?i slab, de-i num?rai coastele; ?i venind de-a dreptul la tava, apuc? o gur? de j?ratic. Fiul craiului îi ?i trage atunci cu frâul în cap, zicând:

    — Ghijoag? urâcioas? ce e?ti! din to?i caii, tocmai tu te-ai g?sit s? m?nânci j?ratic? De te-a împinge p?catul s? mai vii o dat?, vai de steaua ta are s? fie!

    Apoi începe a purta caii încolo ?i încoace, ?i numai iaca sl?b?tura cea de cal iar se repede ?i apuc? o gur? de j?ratic. Fiul craiului îi mai trage ?i atunci un frâu în cap, cât ce poate, ?i apoi iar începe a purta caii de colo pân? colo, s? vad?, nu cumva a veni alt cal s? m?nânce j?ratic. ?i numai iaca, ?i a treia oar?, tot gloaba cea de cal vine ?i începe a mânca la j?ratic, de n-a mai r?mas. Atunci fiul craiului, mânios, îi mai trage un frâu, iar cât ce poate, apoi îl prinde în c?p?stru ?i, punându-i frâul în cap, zice în gândul s?u: "S?-l iau, ori s?-i dau drumul? M? tem c? m-oi face de râs. Decât cu a?a cal, mai bine pedestru".

    ?i ### sta el în cumpene, s?-l ia, s? nu-l ia, calul se ?i scutur? de trei ori, ?i îndat? r?mâne cu p?rul lins-prelins ?i tân?r ca un tretin, de nu era alt mânzoc mai frumos în toat? herghelia. ?i apoi, uitându-se ?int? în ochii fiului de crai, zice:

    — Sui pe mine, st?pâne, ?i ?ine-te bine! Fiul craiului, punându-i zabala în gur?, încalec?, ?i atunci calul odat? zboar? cu dânsul pân? la nouri ?i apoi se las? în jos ca o s?geat?. Dup? aceea mai zboar? înc? o dat? pân? la lun? ?i iar se las? în jos mai iute decât fulgerul. ?i unde nu mai zboar? ?i a treia oar? pân? la soare ?i, când se las? jos, întreab?:

    — Ei, st?pâne, ### ?i se pare? Gândit-ai vrodat? c? ai s? ajungi: soarele cu picioarele, luna cu mâna ?i prin nouri s? cau?i cununa?

    — ### s? mi se par?, dragul meu tovar??? Ia, m-ai b?gat în toate grozile mor?ii, c?ci, cuprins de ame?eal?, nu mai ?tiam unde m? g?sesc ?i cât pe ce erai s? m? pr?p?de?ti.

    — Ia, a?a am ame?it ?i eu, st?pâne, când mi-ai dat cu frâul în cap, s? m? pr?p?de?ti, ?i cu asta am vrut s?-mi r?storc cele trei lovituri. Vorba ceea: una pentru alta. Acum cred c? m? cuno?ti ?i de urât ?i de frumos, ?i de b?trân ?i de tân?r, ?i de slab ?i de puternic; de-aceea m? fac iar ### m-ai v?zut în herghelie, ?i de-acum înainte sunt gata s? te întov?r??esc oriunde mi-i porunci, st?pâne. Numai s?-mi spui dinainte ### s? te duc: ca vântul ori ca gândul?

    — De mi-i duce ca gândul, tu mi-i pr?p?di, iar de mi-i duce ca vântul, tu mi-i folosi, c?lu?ul meu, zise fiul craiului.

    — Bine, st?pâne. Acum sui pe mine f?r? grij? ?i hai s? te duc unde vrei.

    Fiul craiului, înc?lecând, îl neteze?te pe coam? ?i zice: — Hai, c?lu?ul meu! Atunci calul zboar? lin ca vântul, ?i când vântul a aburit, iaca ?i ei la crai în ograd? au sosit.

    — Bun sosit la noi, voinice! zise craiul, cam cu jum?tate de gur?. Dar aista cal ?i l-ai ales?...

    — Apoi d?, tat?, ### a dat târgul ?i norocul; am de trecut prin multe locuri ?i nu vreau s? m? ia oamenii la ochi. M-oi duce ?i eu cât c?lare, cât pe jos, ### oi putea.

    ?i zicând aceste, pune tarni?a pe cal, anin? armele la oblânc, î?i ia merinde ?i bani de ajuns, schimburi în desagi ?i o plosc? plin? cu ap?. Apoi s?rut? mâna tat?-s?u, primind carte de la dânsul c?tre împ?ratul, zice r?mas bun fra?ilor s?i ?i a treia zi c?tre sear? porne?te ?i el, mergând din pasul calului. ?i merge el, ?i merge, pân? se înnopteaz? bine. ?i, prin dreptul podului, numai iaca îi iese ?i lui ursul înainte, morn?ind înfrico?at. Calul atunci d? n?val? asupra ursului, ?i fiul craiului, ridicând buzduganul s? dea, numai iaca ce aude glas de om zicând:

    — Dragul tatei, nu da, c? eu sunt. Atunci fiul craiului descalec?, ?i tat?-s?u, cuprinzându-l în bra?e, îl s?rut? ?i-i zice:

    — F?tul meu, bun tovar?? ?i-ai ales; de te-a înv??at cineva, bine ?i-a priit, iar? de-ai f?cut-o din capul t?u, bun cap ai avut. Mergi de-acum tot înainte, c? tu e?ti vrednic de împ?rat. Numai ?ine minte sfatul ce-?i dau: în c?l?toria ta ai s? ai trebuin?? ?i de r?i, ?i de buni, dar s? te fere?ti de omul ro?, iar? mai ales de cel spân, cât îi putea; s? n-ai de-a face cu dân?ii, c?ci sunt foarte ?ugube?i. ?i, la toat? întâmplarea, calul, tovar??ul t?u, te-a mai sf?tui ?i el ce ai s? faci, c? de multe primejdii m-a sc?pat ?i pe mine în tinere?ile mele! Na-?i acum ?i pielea asta de urs, c? ?i-a prinde bine vreodat?.

    Apoi, dezmierdând calul, îi mai s?rut? de câteva ori pe amândoi ?i le zice:

    — Merge?i în pace, dragii mei. De-acum înainte, Dumnezeu ?tie când ne-om mai vedea!...

    Fiul craiului atunci încalec?, ?i calul, scuturându-se, mai arat?-se o dat? tân?r, ### îi pl?cea craiului, apoi face o s?ritur? înapoi ?i una înainte ?i se cam mai duc la împ?r??ie, Dumnezeu s? ne ?ie, c? cuvântul din poveste, înainte mult mai este. ?i merg ei o zi, merg dou?, ?i merg patruzeci ?i nou?, pân? ce de la o vreme le intr? calea în codru ?i atunci numai iaca ce le iese înainte un om spân ?i zice cu îndr?zneal? fiului de crai:

    — Bun întâlni?ul, voinice! Nu ai trebuin?? de slug? la drum? Prin locurile iestea e cam greu de c?l?torit singur; nu cumva s?-?i ias? vro dihanie ceva înainte ?i s?-?i scurteze c?r?rile. Eu cunosc bine pe-aici, ?i poate mai încolo s? ai nevoie de unul ca mine.

    — Poate s? am, poate s? n-am, zise fiul craiului, uitându-se ?int? în ochii Spânului, dar acum deodat? m? las în voia întâmpl?rii, ?i apoi, dând pinteni calului, porne?te.

    Mai merge el înainte prin codru cât merge, ?i, la o strâmtoare, numai iaca ce Spânul iar îi iese înainte, pref?cut în alte straie, ?i zice cu glas sub?iratic ?i necunoscut:

    — Bun? calea, drume?ule! — Bun? s?-?i fie inima, ### ?i-i c?ut?tura, zise fiul craiului. — Cât despre inima mea, s-o dea Dumnezeu oricui, zise Spânul oftând... Numai ce folos? Omul bun n-are noroc; asta-i ?tiut?; rogu-te, s? nu-?i fie cu sup?rare, drume?ule, dar fiindc? a venit vorba de-a?a, î?i spun, ca la un frate, c? din cruda copil?rie slujesc prin str?ini, ?i încaltea nu mi-ar fi ciud?, când n-a? vra s? m? dau la treab?, c?ci cu munca m-am trezit. Dar a?a, muncesc, muncesc, ?i nu s-alege nimica de mine; pentru c? tot de st?pâni calici mi-am avut parte. ?i vorba ceea: La calic sluje?ti, calic r?mâi. Când a? da odat? peste un st?pân ### gândesc eu, n-a? ?ti ce s? fac s? nu-l smintesc. Nu cumva ai trebuin?? de slug?, voinice? ### te v?d, sameni a avea seu la r?runchi. De ce te scumpe?ti pentru nimica toat? ?i nu-?i iei o slug? vrednic?, ca s?-?i fie mân? de ajutor la drum? Locurile aiestea sunt ?ugube?e; de unde ?tii ### vine întâmplarea, ?i, Doamne fere?te, s? nu-?i cad? greu singur.

    — Acum deodat? înc? tot nu, zise fiul craiului cu mâna pe buzdugan; m-oi mai sluji ?i eu singur, ### oi putea, ?i dând iar pinteni calului, porne?te mai repede.

    ?i mergând el tot înainte prin codri întuneco?i, de la un loc se închide calea ?i încep a i se încurca c?r?rile, încât nu se mai pricepe fiul craiului acum încotro s? apuce ?i pe unde s? mearg?.

    — Ptiu, drace! iaca în ce încurc?tur? am intrat! Asta-i mai r?u decât poftim la mas?, zise el. Nici tu sat, nici tu târg, nici tu nimica. De ce mergi înainte, numai peste pustiet??i dai; parc? a pierit s?mân?a omeneasc? de pe fa?a p?mântului. Îmi pare r?u c? n-am luat m?car spânul cel de-al doilea cu mine. Dac? s-a aruncat în partea mâne-sa, ce-i vinovat el? Tata a?a a zis, îns? la mare nevoie ce-i de f?cut? vorba ceea: R?u-i cu r?u, dar e mai r?u f?r' de r?u. ?i tot horh?ind el când pe o c?rare, când pe un drum p?r?sit, numai iaca ce iar îi iese Spânul înainte, îmbr?cat altfel ?i c?lare pe un cal frumos, ?i, pref?cându-?i glasul, începe a c?ina pe fiul craiului, zicând:

    — S?rmane omule, r?u drum ai apucat! Se vede c? e?ti str?in ?i nu cuno?ti locurile pe aici. Ai avut mare noroc de mine, de n-ai apucat a coborî priporul ista, c? erai pr?p?dit. Ia, colo devale, în înfund?tura ceea, un taur grozav la mul?i bezmetici le-a curmat zilele. ?i eu, mai deun?zi, cât m? vezi de voinic, de-abia am sc?pat de dânsul, ca prin urechile acului. Întoarce-te înapoi, ori, dac? ai de dus înainte, ia-?i un ajutor pe cineva. Chiar ?i eu m-a? tocmi la d-ta, dac? ?i-a fi cu pl?cere.

    — A?a ar trebui s? urmez, om bun, zise fiul craiului, dar ?i-oi spune drept: tata mi-a dat în grij?, când am pornit de-acas?, ca s? m? feresc de omul ro?, iar? mai ales de cel spân, cât oi putea; s? n-am de a face cu dân?ii nici în clin, nici în mînec?; ?i dac? n-ai fi spân, bucuros te-a? tocmi.

    — Hei, hei! c?l?torule. Dac? ?i-i vorba de-a?a, ai s?-?i rupi ciochinele umblând ?i tot n-ai s? g?se?ti slug? ### cau?i d-ta, c? pe-aici sunt numai oameni spâni. ?-apoi, când este la adic?lea, te-a? întreba: ca' ce fel de z?ticneal? ai putea s? întâmpini din pricina asta? Pesemne n-ai auzit vorba ceea: c? de p?r ?i de coate-goale nu se plânge nimene. ?i când nu sunt ochi negri, s?ru?i ?i alba?tri! A?a ?i d-ta: mul?ume?te lui Dumnezeu c? m-ai g?sit ?i tocme?te-m?. ?i dac?-i apuca odat? a te deprinde cu mine, ?tiu bine c? n-am s? pot sc?pa u?or de d-ta, c?ci a?a sunt eu în felul meu, ?tiu una ?i bun?: s?-mi slujesc st?pânul cu dreptate. Hai, nu mai sta la îndoial?, c? m? tem s? nu ne-apuce noaptea pe aici. ?i când ai avea încaltea un cal bun, calea-valea, dar cu smâr?ogul ista î?i duc vergile.

    — Apoi d?, Spânule, nu ?tiu ### s? fac, zise fiul craiului. Din copil?ria mea sunt deprins a asculta de tat? ?i, tocmindu-te pe tine, parc?-mi vine nu ?tiu ###. Dar, fiindc? mi-au mai ie?it pân? acum înainte înc? doi spâni, ?i cu tine al treilea, apoi mai-mi vine a crede c? asta-i ?ara spânilor ?i n-am încotro; mort-copt, trebuie s? te iau cu mine, dac? zici c? ?tii bine locurile pe aici.

    ?i, din dou? vorbe, fiul craiului îl tocme?te ?i dup? aceea pornesc împreun? s? ias? la drum, pe unde arat? Spânul. ?i mergând ei o bucat? bun?, Spânul se preface c?-i e sete ?i cere plosca cu ap? de la st?pânu-s?u. Fiul craiului i-o d?, ?i Spânul, ### o pune la gur?, pe loc o ?i ia, o??rându-se, ?i vars? toat? apa dintr-însa. Fiul craiului zice atunci sup?rat:

    — Dar bine, Spânule, de ce te apuci? Nu vezi c? pe aici e mare lips? de ap?? ?i pe ar?i?a asta o s? ne usc?m de sete.

    — S? avem iertare, st?pâne! Apa era bâhlit? ?i ne-am fi putut boln?vi. Cât despre apa bun?, nu v? îngriji?i; acu? avem s? d?m peste o fântân? cu ap? dulce ?i rece ca ghea?a. Acolo vom poposi pu?in, oi cl?t?ri plosca bine ?-oi umple-o cu ap? proasp?t?, ca s? avem la drum, c?ci mai încolo nu prea sunt fântâni, ?i, din partea apei, mi se pare c? i-om duce dorul. ?i cârnind pe o c?rare, mai merg ei oleac? înainte, pân? ce ajung într-o poian? ?i numai iaca ce dau de o fântân? cu ghizdele de stejar ?i cu un capac deschis în l?turi. Fântâna era adânc? ?i nu avea nici roat?, nici cumpân?, ci numai o scar? de coborât pân? la ap?.

    — Ei, ei! Spânule, acum s? te v?d cât e?ti de vrednic, zise fiul craiului. Spânul atunci zâmbe?te pu?in ?i, coborându-se în fântân?, umple întâi plosca ?i o pune la ?old. Apoi, mai stând acolo în fund pe scar?, aproape de fa?a apei, zice:

    — Ei, da' ce r?coare-i aici! "Chima r?ului pe malul pâr?ului!" Îmi vine s? nu mai ies afar?. Dumnezeu s? u?ureze p?catele celui cu fântâna, c? bun lucru a mai f?cut. Pe ar?i?ele ieste, o r?coreal? ca asta mult pl?te?te!

    Mai ?ede el acolo pu?in ?i apoi iese afar?, zicând: — Doamne, st?pâne, nu ?tii cât m? sim?esc de u?or; parc? îmi vine s? zbor, nu alt?ceva! Ia vâr?-te ?i d-ta oleac?, s? vezi ### ai s? te r?core?ti; a?a are s?-?i vin? de îndemân? dup? asta, de are s? ?i se par? c? e?ti u?or ### îi pana...

    Fiul craiului, boboc în felul s?u la trebi de aieste, se potrive?te Spânului ?i se bag? în fântân?, f?r? s?-i tr?sneasc? prin minte ce i se poate întâmpla. ?i ### sta ?i el acolo de se r?corea, Spânul face tranc! capacul pe gura fântânii, apoi se suie deasupra lui ?i zice cu glas r?ut?cios:

    — Alelei! fecior de om viclean ce te g?se?ti; tocmai de ceea ce te-ai p?zit n-ai sc?pat. Ei, c? bine mi te-am c?ptu?it! Acum s?-mi spui tu cine e?ti, de unde vii ?i încotro te duci, c?, de nu, acolo î?i putrezesc ciolanele!

    Fiul craiului ce era s? fac?? Îi spune cu de-am?nuntul, c?ci, d?, care om nu ?ine la via?? înainte de toate?

    — Bine, atâta am vrut s? aflu din gura ta, pui de viper? ce mi-ai fost, zice atunci Spânul: numai cat? s? fie a?a, c?, de te-oi prinde cu oca mic?, greu are s?-?i cad?. Chiar acum a? putea s? te omor, în voia cea bun?, dar mi-i mil? de tinere?ile tale... Dac? vrei s? mai vezi soarele cu ochii ?i s? mai calci pe iarb? verde, atunci jur?-mi-te pe ascu?i?ul palo?ului t?u c? mi-i da ascultare ?i supunere întru toate, chiar ?i-n foc de ?i-a? zice s? te arunci. ?i, de azi înainte, eu o s? fiu în locul t?u nepotul împ?ratului, despre care mi-ai vorbit, iar? tu — sluga mea; ?i atâta vreme s? ai a m? sluji, pân? când îi muri ?i iar îi învia. ?i oriunde vei merge cu mine, nu care cumva s? ble?te?ti din gur? c?tre cineva despre ceea ce a urmat între noi, c? te-am ?ters de pe fa?a p?mântului. Î?i place a?a s? mai tr?ie?ti, bine-de-bine; iar? de nu, spune-mi verde în ochi, ca s? ?tiu ce leac trebuie s?-?i fac...

    Fiul craiului, v?zându-se prins în cle?te ?i f?r? nici o putere, îi jur? credin?? ?i supunere întru toate, l?sându-se în ?tirea lui Dumnezeu, ### a vrea el s? fac?. Atunci Spânul pune mâna pe cartea, pe banii ?i pe armele fiului de crai ?i le ia la sine; apoi îl scoate din fântân? ?i-i d? palo?ul s?-l s?rute, ca semn de pecetluire a jur?mântului, zicând:

    — De-acum înainte s? ?tii c? te cheam? Harap-Alb; aista ?i-i numele, ?i altul nu.

    Dup? aceasta încalec?, fiecare pe calul s?u, ?i pornesc, Spânul înainte, ca st?pân, Harap-Alb în urm?, ca slug?, mergând spre împ?r??ie, Dumnezeu s? ne ?ie, c? cuvântul din poveste, înainte mult mai este.

    ?i merg ei, ?i merg, cale lung? s? le-ajung?, trecând peste nou? m?ri, peste nou? ??ri ?i peste nou? ape mari, ?i într-o târzie vreme ajung la împ?r??ie.

    ?i ### ajung, Spânul se înf??i?az? înaintea împ?ratului cu carte din partea craiului. ?i împ?ratul Verde, citind cartea, arde de bucurie c? i-a venit nepotul, ?i pe dat? îl ?i face cunoscut cur?ii ?i fetelor sale, care îl primesc cu toat? cinstea cuvenit? unui fiu de crai ?i mo?tenitor al împ?ratului.

    Atunci Spânul, v?zând c? i s-au prins minciunile de bine, cheam? la sine pe Harap-Alb ?i-i zice cu asprime:

    — Tu s? ?ezi la grajd nedezlipit ?i s? îngrije?ti de calul meu ca de ochii din cap, c? de-oi veni pe-acolo ?i n-oi g?si trebile f?cute dup? plac, vai de pielea ta are s? fie. Dar pân? atunci, na-?i o palm?, ca s? ?ii minte ce ?i-am spus. Bagat-ai în cap vorbele mele?

    — Da, st?pâne, zise Harap-Alb, l?sând ochii în jos. ?i, ie?ind, porne?te la grajd. Cu asta a voit Spânul s?-?i arate arama ?i s? fac? pe HarapAlb ca s?-i ia ?i mai mult frica.

    Fetele împ?ratului întâmplându-se de fa?? când a lovit Spânul pe Harap-Alb, li s-a f?cut mil? de dânsul ?i au zis Spânului cu bini?orul:

    — Vere, nu faci bine ceea ce faci. Dac? este c? a l?sat Dumnezeu s? fim mari peste al?ii, ar trebui s? avem mil? de dân?ii, c? ?i ei, s?rmanii, sunt oameni!

    — Hei, dragele mele vere, zice Spânul cu viclenia lui obicinuit?; d-voastr? înc? nu ?ti?i ce-i pe lume. Dac? dobitoacele n-ar fi fost înfrânate, de demult ar fi sfâ?iat pe om. ?i trebuie s? ?ti?i c? ?i între oameni cea mai mare parte sunt dobitoace, care trebuiesc ?inu?i din frâu, dac? ?i-i voia s? faci treab? cu dân?ii.

    Ei, apoi... zi c? nu-i lumea de-apoi! S? te fereasc? Dumnezeu când prinde m?m?liga coaj?. Vorba ceea:

    D?-mi, Doamne, ce n-am avut,
    S? m? mier ce m-a g?sit.
    Fetele atunci au luat alt? vorb?, dar din inima lor nu s-a ?ters purtarea necuviincioas? a Spânului, cu toate îndrept?rile ?i înrudirea lui, pentru c? bun?tatea nu are de-a face cu r?utatea. Vorba ceea:

    Vi?a-de-vie, tot în vie,
    Iar? vi?a-de-boz, tot r?goz.
    ?i din ceasul acela au început a vorbi ele înde ele, c? Spânul defel nu sam?n? în partea lor, nici la chip, nici la bun?tate; ?i c? Harap-Alb, sluga lui, are o înf??i?are mult mai pl?cut? ?i seam?n? a fi mult mai omenos. Pesemne inima le spunea c? Spânul nu le este v?r, ?i de aceea nu-l puteau mistui. A?a îl urâse ele de tare acum, c?, dac? ar fi fost în banii lor, s-ar fi lep?dat de Spân ca de Ucig?-l-crucea. Dar nu aveau ce se face de împ?ratul, ca s? nu-i aduc? sup?rare.

    Amu, într-una din zile, ### ?edea Spânul la osp?? împreun? cu mo?u-s?u, cu verele sale ?i cu al?ii, câ?i se întâmplase, li s-au adus mai la urm? în mas? ?i ni?te s?l??i foarte minunate. Atunci împ?ratul zice Spânului :

    — Nepoate, mai mâncat-ai s?l??i de aceste de când e?ti? — Ba nu, mo?ule, zice Spânul; tocmai eram s? v? întreb de unde le ave?i, c? tare-s bune!... O haraba întreag? a? fi în stare s? m?nânc, ?i parc? tot nu m-a? s?tura.

    — Te crede mo?ul, nepoate, dar când ai ?ti cu ce greutate se cap?t?! pentru c? numai în Gr?dina Ursului, dac?-i fi auzit de dânsa, se afl? s?l??i de aceste, ?i mai rar om care s? poat? lua dintr-însele ?i s? scape cu via??. Între to?i oamenii din împ?r??ia mea, numai un p?durar se bizuie?te la treaba asta. ?i acela, el ?tie ce face, ce drege, de-mi aduce din când în când a?a, câte pu?ine, de poft?.

    Spânul, voind s? piard? acum pe Harap-Alb cu orice pre?, zise împ?ratului:

    — Doamne, mo?ule, de nu mi-a aduce sluga mea s?l??i de aceste ?i din piatra seac?, mare lucru s? fie!

    — Ce vorbe?ti, nepoate! zise împ?ratul; unul ca dânsul, ?i înc? necunosc?tor de locurile acestea, ### crezi c? ar putea face aceast? slujb?? Doar de ?i-i greu de via?a lui.

    — Ia las', mo?ule, nu-i duce grija; pun r?m??ag c? are s?-mi aduc? s?l??i întocmai ca aceste, ?i înc? multe, c? ?tiu eu ce poate el.

    ?-odat? cheam? Spânul pe Harap-Alb ?i-i zice r?stit: — Acum degrab? s? te duci ### îi ?ti tu ?i s?-mi aduci s?l??i de aceste din Gr?dina Ursului. Hai, ie?i repede ?i porne?te, c? nu-i vreme de pierdut. Dar nu cumva s? faci de altfel, c? nici în borta ?oarecului nu e?ti sc?pat de mine!

    Harap-Alb iese mâhnit, se duce în grajd ?i începe a-?i netezi calul pe coam?, zicând:

    — Ei, c?lu?ul meu, când ai ?ti tu în ce necaz am intrat! Sfânt s? fie rostul t?tâne-meu, c? bine m-a înv??at! A?a-i c?, dac? n-am ?inut seam? de vorbele lui, am ajuns slug? la dârloag? ?i acum, vrând-nevrând, trebuie s-ascult, c? mi-i capul în primejdie?

    — St?pâne, zise atunci calul; de-acum înainte, ori cu capul de piatr?, ori cu piatra de cap, tot atâta-i: fii odat? b?rbat ?i nu-?i face voie rea. Încalec? pe mine ?i hai! ?tiu eu unde te-oi duce, ?i mare-i Dumnezeu, ne-a sc?pa el ?i din aceasta!

    Harap-Alb, mai prinzând oleac? la inim?, încalec? ?i se las? în voia calului, unde vrea el s?-l duc?.

    Atunci calul porne?te la pas, pân? ce iese mai încolo, ca s? nu-i vad? nimene. Apoi î?i arat? puterile sale, zicând:

    — St?pâne, ?ine-te bine pe mine, c? am s? zbor lin ca vântul, s? cutreier?m p?mântul. Mare-i Dumnezeu ?i me?teru-i dracul. Helbet! vom putea veni de hac ?i Spânului celuia, nu-i e vremea trecut?.

    ?i odat? zboar? calul cu Harap-Alb pân? la nouri; apoi o ia de-a curmezi?ul p?mântului: pe deasupra codrilor, peste vârful mun?ilor, peste apa m?rilor ?i dup? aceea se las? încet- încet într-un ostrov mândru din mijlocul unei m?ri, lâng? o c?su?? singuratic?, pe care era crescut ni?te mu?chi pletos de o podin? de gros, moale ca m?tasa ?i verde ca buraticul.

    Atunci Harap-Alb descalec?, ?i spre mai mare mirarea lui, numai iaca îl întâmpin? în pragul u?ii cer?etoarea c?reia îi d?duse el un ban de poman?, înainte de pornirea lui de acas?.

    — Ei, Harap-Alb, a?a-i c? ai venit la vorbele mele, c? deal cu deal se ajunge, dar înc? om cu om? Afl? acum c? eu sunt Sfânta Duminic? ?i ?tiu ce nevoie te-a adus pe la mine. Spânul vrea s?-?i r?pun? capul cu orice chip ?i de-aceea te-a trimis s?-i aduci s?l??i din Gr?dina Ursului, dar i-or da ele odat? pe nas... R?mâi aici în ast?-noapte, ca s? v?d ce-i de f?cut.

    Harap-Alb r?mâne bucuros, mul?umind Sfintei Duminici pentru buna g?zduire ?i îngrijirea ce are de el.

    — Fii încredin?at c? nu eu, ci puterea milosteniei ?i inima ta cea bun? te ajut?, Harap-Alb, zice Sfânta Duminic? ie?ind ?i l?sându-l în pace s? se lini?teasc?.

    ?i ### iese Sfânta Duminic? afar?, odat? ?i porne?te descul?? prin rou?, de culege o poal? de somnoroas?, pe care o fierbe la un loc cu o vadr? de lapte dulce ?i cu una de miere ?i apoi ia mursa aceea ?i iute se duce de o toarn? în fântâna din Gr?dina Ursului, care fântân? era plin? cu ap? pân? la gur?. ?i mai stând Sfânta Duminic? oleac? în preajma fântânii, numai iaca ce vede c? vine ursul cu o falc? în cer ?i cu una în p?mânt, morn?ind înfrico?at. ?i ### ajunge la fântân?, ### începe a bea lacom la ap? ?i a-?i linge buzele de dulcea?a ?i bun?tatea ei. ?i mai st? din b?ut, ?i iar începe a morn?i; ?i iar mai bea câte un r?stimp, ?i iar morn?ie?te, pân? ce, de la o vreme, încep a-i sl?bi puterile ?i, cuprins de ame?eal?, pe loc cade jos ?i adoarme mort, de puteai s? tai lemne pe dânsul.

    Atunci Sfânta Duminic?, v?zându-l a?a, într-o clip? se duce ?i, de?teptând pe Harap-Alb chiar în miezul nop?ii, îi zice:

    — Îmbrac?-te iute în pielea cea de urs, care o ai de la tat?- t?u, apuc? pe ici tot înainte, ?i ### îi ajunge în r?scrucile drumului, ai s? dai de Gr?dina Ursului. Atunci sai repede înl?untru de-?i ia s?l??i într-ales, ?i câte-i vrea de multe, c?ci pe urs l-am pus eu la cale. Dar, la toat? întâmplarea, de-i vedea ?i-i vedea c? s-a trezit ?i n?v?le?te la tine, zvârle-i pielea cea de urs ?i apoi fugi încoace spre mine cât îi putea.

    Harap-Alb face ### îi zice Sfânta Duminic?. ?i ### ajunge în gr?din?, odat? începe a smulge la s?l??i într-ales ?i leag? o sarcin? mare, mare, cât pe ce s? n-o poat? ridica în spinare. ?i când s? ias? cu dânsa din gr?din?, iaca ursul se treze?te, ?i dup? dânsul, Gavrile! Harap-Alb, dac? vede reaua, i-arunc? pielea cea de urs, ?i apoi fuge cât ce poate cu sarcina în spate, tot înainte la Sfânta Duminic?, sc?pând cu obraz curat.

    Dup? aceasta, Harap-Alb, mul?umind Sfintei Duminici pentru binele ce i-a f?cut, îi s?rut? mâna, apoi î?i ia s?l??ile ?i, înc?lecând, porne?te spre împ?r??ie, Dumnezeu s? ne ?ie, c? cuvântul din poveste, înainte mult mai este.

    ?i mergând tot ### s-a dus, de la o vreme ajunge la împ?r??ie ?i d? s?l??ile în mâna Spânului.

    Împ?ratul ?i fetele sale, v?zând aceasta, le-a fost de-a mirarea. Atunci Spânul zice îngâmfat:

    — Ei, mo?ule, ce mai zici? — Ce s? zic, nepoate? Ia, când a? avé eu o slug? ca aceasta, nu i-a? trece pe dinainte.

    — D-apoi de ce mi l-a dat tata de-acas?? numai de vrednicia lui, zise Spânul; c?ci altfel nu-l mai luam dup? mine, ca s?-mi încurce zilele.

    La vro câteva zile dup? aceasta, împ?ratul arat? Spânului ni?te pietre scumpe, zicând:

    — Nepoate, mai v?zut-ai pietre nestemate a?a de mari ?i frumoase ca acestea de când e?ti?

    — Am v?zut eu, mo?ule, felurite pietre scumpe, dar ca aceste, drept s?-?i spun, n-am v?zut. Oare pe unde se pot g?si a?a pietre?

    — Pe unde s? se g?seasc?, nepoate! Ia, în P?durea Cerbului. ?i cerbul acela este b?tut tot cu pietre scumpe, mult mai mari ?i mai frumoase decât aceste. Mai întâi, cic? are una în frunte, de str?luce?te ca soarele. Dar nu se poate apropia nimene de cerb, c?ci este solomonit ?i nici un fel de arm? nu-l prinde; îns? el, pe care l-a z?ri, nu mai scap? cu via??. De-aceea fuge lumea de dânsul de-?i scoate ochii; ?i nu numai atâta, dar chiar când se uit? la cineva, fie om sau orice dihanie a fi, pe loc r?mâne moart?. ?i cic? o mul?ime de oameni ?i de s?lb?t?ciuni zac f?r? suflare în p?durea lui numai din ast? pricin?: se vede c? este solomonit, întors de la ?â??, sau dracul mai ?tie ce are de-i a?a de primejdios. Dar cu toate aceste, trebuie s? ?tii, nepoate, c? unii oameni îs mai al dracului decât dracul; nu se astâmp?r? nici în ruptul capului; m?car c? au p??it multe, tot cearc? prin p?durea lui, s? vad?, nu l-or putea g?bui cumva? ?i care dintre ei are îndr?zneala mare ?i noroc ?i mai mare, umblând pe acolo, g?se?te din întâmplare câte o piatr? de aceste, picat? de pe cerb, când se scutur? el la ?apte ani o dat?, ?i apoi aceluia om nu-i trebuie alt? negustorie mai bun?. Aduce piatra la mine ?i i-o pl?tesc cât nu face; ba înc? sunt bucuros c? o pot c?p?ta. ?i afl?, nepoate, c? asemene pietre fac podoaba împ?r??iei mele, nu se g?sesc altele mai mari ?i mai frumoase decât aceste la nici o împ?r??ie, ?i de-aceea s-a dus vestea despre ele în toat? lumea. Mul?i împ?ra?i ?i crai înadins vin s? le vad?, ?i li-i de-a mirarea de unde le am.

    — Doamne, mo?ule! zise atunci Spânul; s? nu te superi, dar nu ?tiu ce fel de oameni frico?i ave?i pe aici. Eu pun r?m??ag pe ce vrei c? sluga mea are s?-mi aduc? pielea cerbului aceluia, cu cap cu tot, a?a împodobit ### este.

    ?-odat? cheam? Spânul pe Harap-Alb ?i-i zice: — Du-te în P?durea Cerbului, ### îi ?ti tu, ?i m?car f? pe dracul în patru, sau orice-i face, dar numaidecât s?-mi aduci pielea cerbului, cu cap cu tot, a?a b?tute cu pietre scumpe, ### se g?sesc. ?i doar te-a împinge p?catul s? clinte?ti vreo piatr? din locul s?u, iar? mai ales acea mare din fruntea cerbului, c-apoi atâta ?i-i leacul! Hai, porne?te iute, c? nu-i vreme de pierdut!

    Harap-Alb vede el bine unde merge treaba, c? doar nu era din butuci; dar neavând încotro, iese mâhnit, se duce iar în grajd la cal ?i, netezindu-l pe coam?, îi zice:

    — Dragul meu c?lu?, la grea belea m-a vârât iar Spânul!... De-oi mai sc?pa ?i din asta cu via??, apoi tot mai am zile de tr?it. Dar nu ?tiu, z?u, la cât mi-a sta norocul!

    — Nu-i nimica, st?pâne, zise calul. Capul de-ar fi s?n?tos, c? belelele curg gârl?. Poate ai primit porunc? s? jupe?ti piatra morii ?i s? duci pielea la împ?r??ie...

    — Ba nu, c?lu?ul meu; alta ?i mai înfrico?at?, zise Harap- Alb.

    — Vorb? s? fie, st?pâne, c? tocmeala-i gata, zise calul. Nu te teme, ?tiu eu n?zdr?v?nii de ale Spânului; ?i s? fi vrut, de demult i-a? fi f?cut pe obraz, dar las?-l s?-?i mai joace calul. Ce gânde?ti? ?i unii ca ace?tia sunt trebuitori pe lume câteodat?, pentru c? fac pe oameni s? prind? la minte... Zi ?i d-ta c? ai avut s? tragi un p?cat str?mo?esc. Vorba ceea: "P?rin?ii m?nânc? agurid?, ?i fiilor li se strepezesc din?ii". Hai, nu mai sta la gânduri; încalec? pe mine ?i pune-?i n?dejdea în Dumnezeu, c? mare-i puterea Lui; nu ne-a l?sa el s? suferim îndelung. ### vrei. "Ce-i e scris omului în frunte-i e pus." Doar' mare-i Cel-de-sus! S-or sfâr?i ele ?i aceste de la o vreme...

    Harap-Alb atunci încalec?, ?i calul porne?te la pas, pân? ce iese mai încolo departe, ca s? nu-i ia lumea la ochi. ?i apoi, încordându-se ?i scuturându-se o dat? voinice?te, iar?-?i arat? puterile, zicând:

    — ?ine-te zdrav?n, st?pâne, c? iar am s? zbor:

    În înaltul cerului,
    V?zduhul p?mântului;
    Pe deasupra codrilor,
    Peste vârful mun?ilor,
    Prin cea?a m?gurilor,
    Spre noianul m?rilor,
    La cr?iasa zânelor,
    Minunea minunilor,
    Din ostrovul florilor.
    ?i zicând aceste, odat? ?i zboar? cu Harap-Alb

    În înaltul cerului,
    V?zduhul p?mântului;
    ?i o ia de-a curmezi?:
    De la nouri c?tre soare,
    Printre lun? ?i luceferi,
    Stele mândre lucitoare,
    ?i apoi se las? lin ca vântul:
    În ostrovul florilor,
    La cr?iasa zânelor,
    Minunea minunilor.
    ?i când vântul a aburit, iaca ?i ei la Sfânta Duminic? iar au sosit. Sfânta Duminic? era acas? ?i, ### a v?zut pe Harap-Alb poposind la u?a ei, pe loc l-a întâmpinat ?i i-a zis cu blânde?e:

    — Ei, Harap-Alb, a?a-i c? iar te-a ajuns nevoia de mine? — A?a este, m?icu??, r?spunse Harap-Alb, cufundat în gânduri ?i galben la fa??, de parc?-i luase pânza de pe obraz. Spânul vrea s?-mi r?pun? capul cu orice pre?. ?i de-a? muri mai degrab?, s? scap odat? de zbucium: decât a?a via??, mai bine moarte de o mie de ori!

    — Vai de mine ?i de mine, Harap-Alb, zise Sfânta Duminic?; parc? nu te-a? fi crezut a?a slab de înger, dar, dup? cât v?d, e?ti mai fricos decât o femeie! Hai, nu mai sta ca o g?in? plouat?! r?mâi la mine în ast? noapte ?i ?i-oi da eu vrun ajutor. Mare-i Dumnezeu! N-a mai fi el dup? gândul Spânului. Îns? mai rabd? ?i tu, f?tul meu, c? mult ai avut de r?bdat ?i pu?in mai ai. Pân-acum ?i-a fost mai greu, dar de-acum înainte tot a?a are s?-?i fie, pân? ce-i ie?i din slujba Spânului, de la care ai s? tragi înc? multe necazuri, dar ai s? scapi din toate cu capul teaf?r, pentru c? norocul te ajut?.

    -- -- -- Buya-13 / Herodan-13.

  17. #42
    What the hell? How can you remove a healing class half of their skills, and expect the 1v1 to be "fair". If you remove all heals from a healing class and you make them 1v1 a dps class, then you have a ####ty dps race in which guess what class is gonna win (hint, dps classes have higher dps than healing ones). Sure, if you stand there and heal yourself it's more than likely that you'll win just by outlasting your opponent, but to go from there to remove half of their skills is ########.

    Also removing cc is just stupid and it hurts creeps more because now every single freep has a break out skill on top of pots and brands.

    For defilers: Removing curse, really? You use the argument of tenderize lmao, that skill is NOT a fear, it's a 25%!!!! chance of daze that breaks instantly on damage, no grace period, and 80% of defiler's "dps" skills are dots, so it's more like an interrupt than anything. It's not even a good dps skill, we just use it because there is nothing else to use in your rotation if you want to "dps". Fear is literally their only cc, and it does no damage, it's their only way to buy themselves some time to use any of their curse(debuffs), blight or heals without getting interrupted, and to reposition themselves. It can be easily potted too, and you can't dps in that period because it breaks it.

    For burglars: Sneak? really? that's like half the class! FF, TnG, KO I can understand but then again burglar is in such a weak spot most of these are ok depending on who you use them against. Sure you'll say you can't really make exceptions like that but I say you can, and it's up to who you spar with and who is watching. HiPS depends on how you use it, if you use it to break the fight and strike again once you regen/your opponent wasted cds then sure, but you can also use it to guarantee a stealth hit and set our move speed to 100% for slows, which im perfectly fine with. All the yellow line bans are just straight up dumb, firstly because no one runs it, and secondly because the line is just bad period. All the heal bans are negligible, because red and blue have the heals be passives, so you can't even remove them, and it's not like the heals make a huge difference. Then there comes cc. You know how I said 50% of the class was sneak? well here's the other half. Burglar relies on cc to reposition themselves behind the enemy to actually do damage, now against weak opponents that keyboard turn this might not be necessary but when you have soemone that actually knows how to play vs burglars then you NEED the cc to actually do damage to your opponent, because if you attack someone from the front you lose like half of your damage, and you removed every single one; even riddle, that it's more helpful as a way of catching up to your opponent when you are being kited more than it actually being cc. Then coupe de grace. what? excuse me? I'm starting to see how you made this list, you saw "stealth" or "heal" and you added it to the list. Well, CdG is NOT a stealth still, only if you kill the target(irrelevant in 1v1s) and it's not even real stealth. It's the biggest damaging skill in the red line toolkit, you are literally taking away their biggest damage/burst skill, and burg dps is not even that great.

    I'm sure there's many more things wrong with this list but I do not know that much or do not care about other classes to look for it. If you wanna establish some basic rules like "no potting" or "no cds" or some bull#### like that, great, but when you make an entire list of skills in general for all classes, without even doing any research on what you are talking about(tenderize fear, cdg banned for no reason, etc.) and then you have the audacity to tell people to not join 1v1 circles if you do not agree with this, like you invented them or something, I can't take you seriously.

  18. #43
    Quote Originally Posted by LameSauce View Post
    What the hell? How can you remove a healing class half of their skills, and expect the 1v1 to be "fair". If you remove all heals from a healing class and you make them 1v1 a dps class, then you have a ####ty dps race in which guess what class is gonna win (hint, dps classes have higher dps than healing ones). Sure, if you stand there and heal yourself it's more than likely that you'll win just by outlasting your opponent, but to go from there to remove half of their skills is ########.

    Also removing cc is just stupid and it hurts creeps more because now every single freep has a break out skill on top of pots and brands.

    For defilers: Removing curse, really? You use the argument of tenderize lmao, that skill is NOT a fear, it's a 25%!!!! chance of daze that breaks instantly on damage, no grace period, and 80% of defiler's "dps" skills are dots, so it's more like an interrupt than anything. It's not even a good dps skill, we just use it because there is nothing else to use in your rotation if you want to "dps". Fear is literally their only cc, and it does no damage, it's their only way to buy themselves some time to use any of their curse(debuffs), blight or heals without getting interrupted, and to reposition themselves. It can be easily potted too, and you can't dps in that period because it breaks it.

    For burglars: Sneak? really? that's like half the class! FF, TnG, KO I can understand but then again burglar is in such a weak spot most of these are ok depending on who you use them against. Sure you'll say you can't really make exceptions like that but I say you can, and it's up to who you spar with and who is watching. HiPS depends on how you use it, if you use it to break the fight and strike again once you regen/your opponent wasted cds then sure, but you can also use it to guarantee a stealth hit and set our move speed to 100% for slows, which im perfectly fine with. All the yellow line bans are just straight up dumb, firstly because no one runs it, and secondly because the line is just bad period. All the heal bans are negligible, because red and blue have the heals be passives, so you can't even remove them, and it's not like the heals make a huge difference. Then there comes cc. You know how I said 50% of the class was sneak? well here's the other half. Burglar relies on cc to reposition themselves behind the enemy to actually do damage, now against weak opponents that keyboard turn this might not be necessary but when you have soemone that actually knows how to play vs burglars then you NEED the cc to actually do damage to your opponent, because if you attack someone from the front you lose like half of your damage, and you removed every single one; even riddle, that it's more helpful as a way of catching up to your opponent when you are being kited more than it actually being cc. Then coupe de grace. what? excuse me? I'm starting to see how you made this list, you saw "stealth" or "heal" and you added it to the list. Well, CdG is NOT a stealth still, only if you kill the target(irrelevant in 1v1s) and it's not even real stealth. It's the biggest damaging skill in the red line toolkit, you are literally taking away their biggest damage/burst skill, and burg dps is not even that great.

    I'm sure there's many more things wrong with this list but I do not know that much or do not care about other classes to look for it. If you wanna establish some basic rules like "no potting" or "no cds" or some bull#### like that, great, but when you make an entire list of skills in general for all classes, without even doing any research on what you are talking about(tenderize fear, cdg banned for no reason, etc.) and then you have the audacity to tell people to not join 1v1 circles if you do not agree with this, like you invented them or something, I can't take you seriously.
    Let me say this in the most respectful manner possible. This thread is a guide for those to aspire to. You may struggle to win as a burglar without stealth/CDG, and that's fine. But aspire to do better. That's what the list is about, that's what 1v1s are about. I do agree on Tenderize though, for what it's worth.

  19. #44
    Quote Originally Posted by Spilo View Post
    Let me say this in the most respectful manner possible. This thread is a guide for those to aspire to. You may struggle to win as a burglar without stealth/CDG, and that's fine. But aspire to do better. That's what the list is about, that's what 1v1s are about. I do agree on Tenderize though, for what it's worth.
    "CTRL+F aspire" on the OP, no results.

    This is not a thread about anything but someone making a set of rules which apparently "everyone" (even though only a small part of the population reads the forums) has agreed to because they got beat by someone using a cd. Don't get me wrong, I get all that "honorable 1v1s" "fair fights" and stuff like that, but it's a matter too complex to just say "k you can't use these skills". Honestly, Jon the Warden beat you because he used NS? Ask him to not use it, or don't spar Jon anymore; this should be the exception, not the rule. Who gets to decide which skills are fine and which aren't, a random guy on the forums that not everyone even reads? 1v1s are not balanced, that much we can agree with, and you think you can balance it by removing skills by default without having any contet whatsoever? As I said, you think someone using a cooldown gives them an unfair advantage over you? Ask them to not use it, but maybe another player can beat it. You want to "aspire to" then go full out against full out, be the best at your class, not whatever remains of it by removing your skills vs whatever remains of the opponent's. That is not your class.

    Don't tell me what 1v1s are about because whatever you say won't be the same with everyone. 1v1s can be about the fun, about trying new strats, about challenging yourself, about being the best at your class. If you wanna do better, then why choose 1v1s? There's plenty of challenges where you can be OBJECTIVELY better, fight more than 1 person at the same time, do a raid by yourself, push your class to the limits, NOT limit it. And if you think handicapping yourself is the best way to do it then go ahead, but don't try to impose it into others with no regards to any context whatsoever. Especially when some of the bans don't make sense or aren't "balanced" at all.

    and FYI although I main a Burglar on freepside(which is why I have insight on the class) I do not pvp ON it, but AGAINST it. And let me tell you the class is just bad atm, don't kick them while they are down(along with others).

    Funny that you try to dismiss my entire argument with 2 lines instead of addressing it.

    Edit:and yes I'm lamesauce
    Last edited by Inglaran; Apr 06 2016 at 10:53 PM.

  20. #45
    Quote Originally Posted by BooyahGrandma View Post
    Burglar
    Skills:
    1: Sneak
    2: Find Footing
    3: Riddle
    4: Touch and Go
    5: Exploit Opening
    6: Addle against a caster class
    7: Hide in Plain Sight
    8: Exposed Throat
    9: Knives Out
    10: Stun Dust
    11: Trip
    12: Coupe de Grace
    13: Mischievous Glee
    14: A Small Snag if it is used to kite your opponent with bleeds on it
    Traits:
    1: Double Down
    2: Swift and Subtle(?)
    3: Self Adulation
    Strat:
    DoT and Kite.
    Addle against caster class - disagree. Tactical damage debuff only affects defiler and warleader. FYI Spider attacks are NOT affected, because they're coded as ranged attacks i.e. the LM ranged damage debuff works on them. If you're going to allow defilers to use their curses (debuffs) and blight (seriously?!) then you bet your ### I'm going to use addle. Especially to interupt blight (which should be on the list). I can see addle being excluded from burg vs. warleader fights. If he uses banners though, then I'm addling. Debuff for debuff.

    Exposed Throat - disagree. It's a potent part of dps and keeps crit chain moving fluidly. If it happens to stun, common courtesy is to stop attacking during the stun. Done.

    I see you let burgs and reavers use dust. Most people don't like that.

  21. #46
    Quote Originally Posted by Inglaran View Post
    "CTRL+F aspire" on the OP, no results.

    This is not a thread about anything but someone making a set of rules which apparently "everyone" (even though only a small part of the population reads the forums) has agreed to because they got beat by someone using a cd. Don't get me wrong, I get all that "honorable 1v1s" "fair fights" and stuff like that, but it's a matter too complex to just say "k you can't use these skills". Honestly, Jon the Warden beat you because he used NS? Ask him to not use it, or don't spar Jon anymore; this should be the exception, not the rule. Who gets to decide which skills are fine and which aren't, a random guy on the forums that not everyone even reads? 1v1s are not balanced, that much we can agree with, and you think you can balance it by removing skills by default without having any contet whatsoever? As I said, you think someone using a cooldown gives them an unfair advantage over you? Ask them to not use it, but maybe another player can beat it. You want to "aspire to" then go full out against full out, be the best at your class, not whatever remains of it by removing your skills vs whatever remains of the opponent's. That is not your class.

    Don't tell me what 1v1s are about because whatever you say won't be the same with everyone. 1v1s can be about the fun, about trying new strats, about challenging yourself, about being the best at your class. If you wanna do better, then why choose 1v1s? There's plenty of challenges where you can be OBJECTIVELY better, fight more than 1 person at the same time, do a raid by yourself, push your class to the limits, NOT limit it. And if you think handicapping yourself is the best way to do it then go ahead, but don't try to impose it into others with no regards to any context whatsoever. Especially when some of the bans don't make sense or aren't "balanced" at all.

    and FYI although I main a Burglar on freepside(which is why I have insight on the class) I do not pvp ON it, but AGAINST it. And let me tell you the class is just bad atm, don't kick them while they are down(along with others).

    Funny that you try to dismiss my entire argument with 2 lines instead of addressing it.

    Edit:and yes I'm lamesauce
    Honestly I didn't see an argument outside of justifying the need to use more. That's fine, I'm not debating that. I just said this list is something to aspire to- using less so that you get better with the Bare-bones of the class, and learn to succeed with less. That's also not debatable. If you enjoy using more in 1v1s, then I"ll just adjust what I use.

  22. #47
    Quote Originally Posted by Spilo View Post
    Honestly I didn't see an argument outside of justifying the need to use more. That's fine, I'm not debating that. I just said this list is something to aspire to- using less so that you get better with the Bare-bones of the class, and learn to succeed with less. That's also not debatable. If you enjoy using more in 1v1s, then I"ll just adjust what I use.
    Do you even realize how ridiculous this would sound if this was any other game? At some point you have to come to the conclusion that you're playing the wrong game.

    It's amazing the #### people subject themselves to for seemingly no reason at all.

  23. #48
    Quote Originally Posted by kohkohpuffs View Post
    Do you even realize how ridiculous this would sound if this was any other game? At some point you have to come to the conclusion that you're playing the wrong game.

    It's amazing the #### people subject themselves to for seemingly no reason at all.
    In LOTRO if some classes use everything they have, then nothing, absolutely nothing, can beat them. If that's the 1v1 that you prefer, then best of luck with that. As for the nerfs for the rest of the classes? They're just optional in terms of what some may limit themselves to. Again, as I've already said, limiting yourself to fewer skills is extremely helpful in developing proficiency in DPS rotations.

  24. #49
    Join Date
    Feb 2016
    Posts
    79
    Quote Originally Posted by Spilo View Post
    In LOTRO if some classes use everything they have, then nothing, absolutely nothing, can beat them. If that's the 1v1 that you prefer, then best of luck with that. As for the nerfs for the rest of the classes? They're just optional in terms of what some may limit themselves to. Again, as I've already said, limiting yourself to fewer skills is extremely helpful in developing proficiency in DPS rotations.
    Stop macroing TGBW

  25. #50
    Quote Originally Posted by Topkeklmao View Post
    Stop macroing TGBW

 

 
Page 2 of 4 FirstFirst 1 2 3 4 LastLast

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •  

This form's session has expired. You need to reload the page.

Reload